30 septembrie 2016

Cercetare

Misiunea Muzeului decurge, în general din definiția dată acestuia de ICOM, de-a lungul timpului. Din 1946 până astăzi definiția a evoluat pastrând esenţa activitatilor stiintifice, de cercetare, dezvoltare de colecții, conservare și restaurare pe care instituția păstrătoare de patrimoniu le adoptă obligatoriu dar a adăugat noi valențe activităţilor de comunicare care fac din muzeu o entitate dinamică, cu rol important în comunitate, pusă în slujba publicului,  o valoroasă sursă de educaţie si loisir solicitată si acceptată de comunitate:

,,Un musée est une institution permanente sans but lucratif au service de la société et de son développement ouverte au public, qui acquiert, conserve, étudie, expose et transmet le patrimoine matériel et immatériel de l’humanité et de son environnement à des fins d’études, d’éducation et de délectation. (ICOM, adoptés par la 22e Assemblee générale à Vienne (Autriche) le 24 aout 2007 ),,

,,Le premier est que les musees ont une mission de service public , dont la valeur pour la communaute est directement proportionelle a la qualite des services assures..,,    (Cod deontologic, ICOM Barcelona, în Spania, a 20-a Adunare generala ICOM).

Prin urmare Muzeul este o instituție care aflată fiind în slujba societăţii şi a dezvoltării morale şi spirituale a acesteia îşi asumă o parte din valorile culturale dar şi etice ale unei comunităţi.

Așadar…

Muzeul cercetează, colecționează, gestionează, conservă și restaurează patrimoniu etnologic din colecții sau din teren; ceea ce îl individualizează şi îl deosebeste de alte muzee este cum comunică şi mai ales cum se raportează la comunitate,  în sensul sustinerii și promovării valorilor culturale  tradiționale și /sau moderne  raspunzând diverselor nevoi spirituale ale comunitătii, promovând creativitatea și  dialogul intercultural și interetnic; promovează atât valorile specifice lumii rurale cât și pe cele ale unei comunități urbane, moderne  satisfacând nevoia de identitate și educație pentru respectul valorii  a acesteia şi  deschizând  o cale spre cunoașterea și respectarea culturii  și spiritualitatii românești aflată în dialog cu culturile lumii. De aceea, schimbând ordinea clasică a operaţiunilor ce caracterizează activitatea unui muzeu  se dorește a se da o atenție deosebită :

Dezvoltării  funcţiei de valorificare a patrimoniului muzeal deţinut, prin  educaţie si loisir cu accent pe formare şi  educaţie muzeală  (Centru de educaţie ) folosind metode non-formale, asigurarea unei comunicări şi promovări coerente a programelor şi proiectelor luând în considerare calitatea de brand şi marcă înregistrată europeană şi naţională; satisfacerea continua a nevoilor spirituale ale comunităţii ca centru de cultură si loisir, sensibilizarea comunităţii pentru cunoaşterea şi respectarea patrimoniului etnologic prin diversificarea acţiunilor de promovare publică a acestuia, dezvoltarea unei noi atitudini în raport cu comunitatea; dezvoltarea strategiei proprii  de  fidelizare a acesteia prin organizarea activităţilor conform nevoilor ei, prin monitorizare, feedback și prin adaptarea programelor și proiectelor care vizează valorificarea educaţională și culturală  a patrimoniului muzeal la problemele curente decelate într-o  comunitate urbana cum este cea a Bucureștiului.

Direcţia ştiinţifică este cea care nu poate lipsi din activitatea muzeală şi se referă la cunoaşterea, dezvoltarea  şi salvarea (,,comprendre pour sauvegarder,,) moștenirii culturale încredinţate spre administrare; dezvoltarea activităţilor de cercetare, colectare, conservare şi restaurare patrimoniu muzeal; diversificarea şi publicarea  activităţilor de cercetare a patrimoniului; realizarea evidenţei ştiinţifice centralizate și digitizarea  bunurilor culturale; ca instituție păstrătoare de patrimoniu etnologic îndeplinește funcțiile clasice ale unui muzeu în aer liber în sensul susținerii și promovării valorilor culturale  tradiționale sau moderne  raspunzând diverselor nevoi spirituale ale comunității promovând creativitatea și dialogul între trecut și prezent. El promovează atât valorile specifice lumii rurale cât și pe cele ale unei comunități urbane, moderne deschizând  o cale spre cunoașterea și respectarea culturii  și spiritualității românești aflată în dialog cu culturile lumii. Aceasta este de altfel și viziunea Muzeului Satului care implică tezaurizarea și comunicarea creațiilor perene ale poporului român dar şi promovarea multiculturalității și diversității prin dialogul cu grupuri etnice (proiectul Comunităţi etnice din România,), promovarea culturii tradiționale românești în dialog cu culturile lumii (Dialogul civilizaţiilor), transmiterea patrimoniului deținut  către  generațiile viitoare (conservare şi restaurare, evidenţă ştiinţifică), cultivarea respectului faţă de valorile românesti și universale  prin cercetare şi cunoştere.

Programul cercetării (în teren şi în colecţii) este axat pe repertorierea arhitecturii vernaculare, pe studierea evoluţiei satului, a comunităţilor etnice şi a ocupaţiilor tradiţionale, pe cercetarea, dezvoltarea şi comunicarea colecţiilor depozitate (editorial şi expoziţional); de asmenea programe şi proiecte importante au fost rezervate reorgănizării  depozitelor de patrimnoniu în conformitate cu standardele europene de microclimat si conservare  precum şi cu formarea bazelor de date prin continuarea an de an a evidentei stiintifice după normativele CIDOC.

Programul de cercetare al Muzeului  cuprinde 3 direcții:

ETNOLOGIA DE URGENŢĂ – Cercetare de teren şi de arhivă cu următoarele obiective:

  • Modificările arhitecturii vernaculare survenite în ultimele decenii – Promovarea valorilor specifice arhitecturii săteşti româneşti (tradiţie şi modernitate)
  • Revigorarea meseriilor legate de arhitectura vernaculară – Centrul de pregătire pentru constructori şi restauratori de case tradiţionale
  • Repertorierea monumentelor de arhitectură vernaculară existente în teren şi repertorierea arhitecturii specifice comunităţilor româneşti din jurul graniţelor ţării
  • Evoluţia satului în raport cu deschiderea spre civilizaţia europeana, dezvoltarea noilor mentalităţi
  • Evoluţia satelor cercetate de Şcoala sociologică
  • Grupurile etnice din România şi convieţuirea interetnică

MUZEOLOGIA DE URGENŢĂ – Evidenţa ştiinţifică a colecţiilor

  • Întocmirea fişelor analitice şi a dosarelor de clasare şi reevaluare a patrimoniului;
  • Evidenţa gestionară a colecţiilor – completarea la zi a registrelor de inventar;
  • Întocmirea cataloagelor de colecţie; digitizarea evidenţei de patrimoniu şi a arhivei documentare.
  • Cercetarea monumentelor din expoziţia în aer liber şi completarea informaţiilor; reconstituirea istoriei familiale şi completarea informaţiei cu date privind proprietarii.
  • Valorificarea cercetărilor asupra patrimoniului muzeului şi punerea la dispoziţia publicului în forme moderne, atenţia acordată diverselor tipuri de vizitatori, inclusiv celor defavorizaţi

PATRIMONIU IMATERIAL RECUPERAT – Studierea patrimoniui intangibil

  • Completarea bazei de date a patrimoniului imaterial şi a colecţiei „Obiceiuri”
  • Cercetarea meşteşugurilor şi a ocupaţiilor tradiţionale casnice şi evoluţia acestora
  • Studiul evoluţiei sistemului educaţional la sat
  • Cercetarea celor mai importante obiceiuri specifice ciclului calendaristic şi ciclului vieţii
  • Cercetarea unor importante elemente de rit şi ritual specifice ciclului calendaristic
  • Cercetarea structurilor religioase creştine şi precreştine, precum şi a patrimoniului religios din colecţiile muzeului 

Alte direcții:

CERCETĂRI ÎN DOMENIUL CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI

  • cercetarea de specialitate în scopul cunoaşterii stării de conservare a patrimoniului şi aplicării unor metode de protejarea a acestuia aplicând principiile conservării şi modalităţi de lucru noninvazive;
  • cercetări de investigare ştiinţifică a patrimoniului
  • funcționarea secretariatului Comitetului Tehnic pentru Standardizare în conservarea bunurilor culturale 380 corespondent naţional pentru TC 346 – (CEN) standarde privind mobilitatea colecţiilor, expunerea patrimoniului, protecţia muncii în domeniul conservării şi restaurării, restaurarea patrimoniului imobil

CONSERVAREA ŞI RESTAURA-REA PATRIMONIULUI

  • Aplicarea de metode de conservare şi restaurare neinvazive, adaptate materialelor din care este făcut obiectul şi accentuarea permanentă a activităţii de conservare preventivă
  • Aplicarea metodelor de conservare şi restaurare bazate pe respectarea tradiţiilor de construcţie pentru monumentele din expoziţia în aer liber;
  • Proiectarea modernizării şi dotării depozitelor de patrimoniu şi reorganizarea lor pe baze ştiinţifice
  • Completarea modernizării laboratoarelor de conservare restaurare
  • Completarea bazei de date privind documentarea specifică restaurării şi conservării; digitizarea dosarelor de conservare si restaurare
  • Conservarea preventivă, curativă şi restaurarea patrimoniului mobil: Conservarea preventivă a patrimoniului mobil din depozite, din expoziţia permanentă şi din expoziţiile temporare
  • Conservarea şi întreţinerea construcţiilor din expoziţia permanentă si in situ
hit
counter