20 noiembrie 2016

Fieraria Botuș

În anul 2004, Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” a achiziţionat o fierărie din zona Câmpulung Moldovenesc, sat Botuş, comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava. Zona adăposteşte cele mai întinse păduri, este vatră de străvechi tradiţii ale mineritului, aceste două posibilităţi: necesitatea exploatării lemnului la pădure şi a prelucrării lui, pe de o parte, existenţa de materie primă pentru unelte, pe de altă parte, au favorizat deschiderea atelierelor de fierărie.

Fierarul Ciumău Nicolae după ce a primit răspunsul autorităţilor locale (cu avizul favorabil) în anul 1957, a cumpărat o construcţie, care iniţial a avut funcţie de locuinţă, aceasta având şi tindă, dar a renunţat la peretele median transformând-o în fierărie.

În ansamblul arhitectonic al satului, fierăria este o construcţie simplă, dispusă cu latura îngustă la drumul principal, cu plan dreptunghiular, pe temelie scundă din piatră de râu, având pereţi din bârne de brad cioplite în patru feţe, dispuse în tehnica cununilor orizontale, încheiate la capete în cheotoare dreaptă, acoperiş în două ape, cu învelitoare din şindrilă lungă de 80cm – 1m bătută la două rânduri.
Valoarea fierăriei constă în varietatea pieselor şi uneltelor ca formă şi tipologie, precum şi a mobilierului de creaţie proprie, a lui Ciumău Nicolae, acestea constituind un inventar complet.

Vatra şi coşul de captare a fumului sunt amplasate în partea dreaptă de la intrare, în continuarea vetrei sunt dispuse foalele din piele de cal şi stativele pentru foale. Pe peretele din faţă, bătut în cuie mari se află cuierul pentru toate tipurile de cleşti, jos scaunul pentru pene de diferite dimensiuni şi ciocane, pe acelaşi perete este amplasată masa pentru menghină, iar masa de scule şi-a găsit locul pe peretele din stânga. Dispozitivul de găurit balamale, cercuri la roţile de căruţă etc. este fixat în tocul uşii pe stânga cum intri, iar lada de scule este prinsă în bârnele din perete în continuarea acestuia. Pe mijloc, pe „coltişul” masiv din lemn de stejar este fixată nicovala, în apropiere era şi tocila pentru ascuţit topoare, barda şi diferite unelte folosite la prelucrarea lemnului, dar şi unelte agricole. Cu ani în urmă fierăria a avut, la drum, jug pentru potcovit cai şi boi, inventarul pentru asemenea îndeletnicire aflându-se în atelier.

Terminologia locală a unor obiecte din fierărie („holştoc”, „şpiţamăr”, „bomfaier”, „haucling” etc.), relevă faptul că acest meşteşug a fost practicat în mare parte în Bucovina de nemţi şi mulţi români localnici au fost ucenici şi calfe în atelierele lor.

Fierarul făcea sfredele, ţapine, cioflânce, sancee, potcoave pentru cai şi boi, clopote şi tălăngi, gratii pentru geamuri, feroneria de la căruţe, chei, clanţe, zăvoare, lanţuri, batcă pentru bătut coasa, ciocane diferite, seceri, pluguri, fiare de plug, hârleţe, pânze de ferestrău, ţesale, cuţitoaie, barde diferite, sape, vătraie, scoabe etc.

Este un lucru îmbucurător faptul că proprietarul a rezistat tentaţiei să vândă sculele piesă cu piesă (după necesităţi în gospodărie), fiindcă cei care le-au solicitat au fost numeroşi, iar astăzi muzeul nostru şi-a îmbogăţit colecţiile cu încă un monument şi 68 de obiecte ce se găseau într-un atelier meşteşugăresc specific mediului rural al sec. XX-lea.