20 noiembrie 2016

Biserica Timișeni, jud. Gorj

Biserica Timişeni, judeţul Gorj

Biserica aparţinând cultului ortodox din cătunul Boncea, sat Timişeni, comuna Fărcăşeşti, judeţul Gorj, transferată în muzeu în anul 2002, întregeste tipologia monumentelor religioase din lemn, existente în Muzeul Satului. Biserica cu hramul Sfântul Nicolae este datată 1773, conform anului aflat pe icoanele imparatesti, semnate de Mihai şi Gheorghe Zugravu, icoane care au fost lucrate după ridicarea construcţiei.

Din punct de vedere planimetric monumentul se înscrie în categoria bisericilor cu: altar, naos pronaos şi pridvor. La interior spaţiul este acoperit cu o boltă în leagan. Peste pronaos se ridică turla clopotniţei, prevazută cu un foişor acoperit cu coif şi încununat cu o cruce metalică. Absida altarului are forma hexagonală, fiind decroşată simetric.

Monumentul este construit din bârne de stejar, cioplite cu securea în patru feţe şi îmbinate în coadă de rândunică. O talpă monumentală, cu capetele suprapuse la colţuri, suportă întreaga greutate a construcţiei. Aceeasi tehnică – coadă de randunică – este utilizată şi la îmbinarea grinzilor ce formeaza hexagonul absidei altarului, demonstrând abilitatea şi măiestria tehnologică a meşterilor dulgheri din Oltenia. Are acoperişul în patru ape cu învelitoare de şindrilă. Deasupra pronaosului se înalţă turla de formă pătrată, terminată în vârf cu o cruce; o cruce metalică se află pe coama acoperişului, în zona altarului.

Decorul cioplit, crestat şi sculptat înnobilează exteriorul bisericii, punând în valoare un repertoriu ornamental de mare varietate şi frumuseţe artistică. Pridvorul concentrează nenumarate elemente decorative: stâlpii au forme ce amintesc de sculpturile lui Constantin Brâncuşi, ancadramentul uşii de intrare este marcat prin motivul funiei, iar balustrada este traforată după modelul prispelor de la casele gorjenesti.Ultimile cununi de barne ale peretilor sunt prelungite şi cioplite în forma binecunoscutului motiv “cap de cal”.

Biserica din Timişeni capătă o valoare de excepţie prin pictura interioară şi exterioară, pictată în trei etape, constituie un valoros martor vizual al comunitaţii pe care a servit-o şi al epocii istorice în care a fost ridicată. Portretul votiv al lui Petru Diaconescu (primarul care a realizat pictura) ni-l înfăţişează în costum popular gorjenesc (“schileresc”). Alături de el sunt redati doi boieri în ţinută de epocă. La exterior pictura este realizată direct pe bârnele pereţilor, înfăţişând, conform canonului bizantin, “Proorocii” pe peretele sudic, “Judecata de apoi” în pridvor deasupra uşii, iar preoţii Barhoata şi Pupăzan, slujitori în acest lăcaş, pe pereţii absidei altarului.

Resfinţită în Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, biserica a primit şi hramul Sfântul Dumitru cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor.