20 noiembrie 2016

Răpciuni, Neamț

Biserica Răpciuni, jud. Nemț, 1773

Biserica „Sfinţii Voievozi” din satul Răpciuni, comuna Hangu-judeţul Neamţ, a intrat în colecţia Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” în anul 1958, fiind transferată şi salvată odată cu satele mutate de pe valea Bistriţei unde urma a fi construită hidrocentrala Bicaz. Regiunea din care provine monumentul este bogată în păduri şi păşuni, principala ocupaţie a locuitorilor fiind creşterea vitelor, lucrul la pădure şi practicarea meşteşugurilor (erau ciubotari, cojocari, olari etc).

Satul Răpciuni este menţionat încă din anul 1790 în hărţile austriece şi este situat în Ţara Hangului, la poalele masivului Ceahlău, într-o zonă care s-a remarcat mereu printr-o intensă activitate monahală

Biserica a fost construită în anul 1773, în vremea voievodului Grigore Ghica, dată crestată în lemn cu caractere chirilice pe ancadramentul uşii intrării din pridvor şi în pronaos.

Planimetric este formată din altar, naos, pronaos şi pridvor. Absida altarului este pentagonală, naosul, de plan dreptunghiular, prezintă două abside laterale, iar pronaosul are adosat laturii sudice, pridvorul. Este construită pe un soclu de piatră, cu pereţii din bârne din molid de secţiune dreptunghiulară, îmbinate în coadă de rândunică, având ultimele bârne în formă de console, asemănătoare unor aripi de fluture. Pridvorul, cu stâlpi de lemn legaţi prin arcade şi cu parapet de scândură cu decor sculptat, are situat deasupra un turn – clopotniţă cu baza pătrată şi coif piramidal cu patru laturi. Faţada bisericii este împodobită, la rândul ei, cu diverse elemente decorative menite să sublinieze deschiderile: ferestrele şi uşa crestate şi sculptate cu motive geometrice precum funia şi rozeta. Acoperişul are streaşina largă şi se aşterne ca o mantie uşor ondulată peste corpul bisericii, fiind învelit cu şindrilă rotunjită la capătul de jos.

În interior este prezent între naos şi altar, conform tradiţiei ortodoxe, iconostasul, cu o structură tipică secolului al XVIII-lea, precum şi piese de mobilier, cum ar fi strane, sfeşnice sau un vas special pentru botez realizat din trunchiul unui copac. Valoarea artistică a bisericii este întregită de ansamblul picturii murale, realizat în două etape: pictura iniţială, mai simplă, şi pictura de pe peretele nordic al pronaosului ce înfăţişează Judecata de Apoi, menţionată în pomelnicul din 1834, realizată într-o manieră aparte de un anume Ioan Zugravul.

Biserica este şi locul unde erau consemnate toate întâmplările importante din viaţa satului. Interesante sunt inscripţii cu litere chirilice din pridvor care amintesc de ierni bogate în precipitaţii şi veri secetoase ori de evenimente mai puţin obişnuite cum a fost, de pildă, venirea lăcustelor în anul 1847.