20 noiembrie 2016

Bancu, jud. Harghita, 1862

20b622b9de5d2676b32bdf4b14e5e416Gospodăria Bancu provine dintr-un sat aşezat în partea sud-estică a judeţului Harghita, în depresiunea intramontană din munţii Gurghiu şi Harghita, locuit în mare parte de secui. Satul Bancu a aparţinut de Scaunul Secuiesc al Ciucului din Regatul Ungariei până în anul 1876 şi a făcut parte din Compania a IV-a din Regimentul Secuiesc de Infanterie. Regimentul, înfiinţat la ordinul Mariei Tereza, a asigurat graniţa militară a Transilvaniei. Localitatea a fost cunoscută şi sub denumirile maghiare Banfalva, Csikbankfalva, aşa cum apare marcată pe Harta Iosefină a Transilvaniei, ce conţine date despre aşezări din perioada 1769 – 1773. În perioada interbelică, localitatea a făcut parte din judeţul Ciuc.

Zona de coline, bogată în păduri şi păşuni, a facilitat dezvoltarea unor ocupaţii precum exploatarea lemnului şi creşterea bovinelor. Practicarea acestor ocupaţii se reflectă în structura şi proporţiile mari ale construcţiilor anexe destinate adăpostirii animalelor, uneltelor şi mijloacelor de transport. Gospodăria din satul Bancu este compusă din următoarele construcţii: casa, datând din anul 1862, bucătărie de vară şi atelier de tâmplărie, construcţie anexă tipică gospodăriei secuieşti rurale din secolul al XIX-lea, acolo unde se practica şi meşteşugul lemnăritului şi tâmplăritului, şura cu grajd şi magazie de lemne, coteţe, magazie de cereale.

Poarta acestei gospodării, datată 1873, dată incizată pe cele două segmente de arc ce formează arcada porţii mici, a fost construită din lemn de stejar, cu trei stâlpi ciopliţi, legaţi la partea superioară printr-o grindă (cunună); legătura între stâlpi şi cunună se face prin contrafişe îngrijit fasonate, care au şi funcţie decorativă. Acoperişul în patru ape este fixat de cunună prin grinzişoare. Şindrila bătută la două rânduri este trasă la cuţitoi „în colţi” (vârf ascuţit) sau coadă de rândunică. Pe toată deschiderea porţii, sub acoperiş, s-a amenajat un mic spaţiu, cu găuri, pentru porumbei, numit columbar. Stâlpii şi cununa sunt decoraţi prin cioplitură cu barda, prin excizie de material, cu motive fitomorfe, frunze, floarea în ghiveci şi diverse alte flori: laleaua (tulipanul), crin şi garoafă. În afara datei de construire a porţii, pe fruntar sunt incizate numele proprii ale familiei: BENI REGYNA şi LIANAK IMRE .

Casa este construită din cununi de bârne orizontale, de brad, de secţiune dreptunghiulară, încheiate în crestături în unghi drept, aşezate pe o temelie din piatră. Bârnele au fost acoperite cu un mortar de lut peste care s-a văruit. Acoperişul în patru ape repezi, are o învelitoare din draniţă, cu ruptură de pantă în treimea superioară pentru a facilita evacuarea treptată a unei mari cantităţi de zăpadă. Prispa sau tornazul este plasată doar pe faţada casei, este deschisă parţial, pe stâlpi, iar in dreptul intrării este închisă până sus cu scândura traforată. Tinda, alăturată prispei, acest spaţiu închis, numit local “eresz” permite dublul acces: în camera de locuit şi în camera de oaspeţi. Peretele despărţitor dintre camere, în dreptul vetrelor, a fost construit din piatră. Cele doua încăperi comunică printr-o uşă. Din perimetrul camerei curate este delimitat, printr-un perete median, un spaţiu destinat depozitării alimentelor sau îmbrăcămintei, iar in cazuri speciale, bătrânilor din familie. Interiorul se remarcă prin robusteţea dată de grinzile tavanului şi de sistemele de încălzit. În camera de locuit, deasupra unei vetre libere, este suspendat coşul tronconic, iar în camera de oaspeţi, coşul vetrei e susţinut de pilaştri şi acoperit cu plăci de ceramică (cahle).

Amenajarea utilitar-decorativă a spaţiului de locuit este diferenţiată funcţional în cele două încăperi, una pentru locuit alta pentru oaspeţi. Toate categoriile de obiecte: ustensile, piese de îmbrăcăminte, ceramică, elemente de podoabă, etc. sunt reunite în structuri specifice. Paturile, băncile pe lângă pereţi, masa înaltă şi dulapul din camera curată, fac parte din categoria mobilierului pictat cu motive florale, reprezentativ pentru populaţia secuiască din zonă. Covoarele alese cu motive geometrice, feţele de pernă şi aşternuturile ţesute, se asociază prin tonalităţi calde de culoare, oferind interiorului strălucire şi confort.