20 noiembrie 2016

Bordeiul Drăghiceni, Olt, sec. al XIX-lea

Satul Drăghiceni este situat în zona centrală a Câmpiei Romanaţilor, la 4 km vest de orasul Caracal. Localitatea datează, conform tradiţiei, din vremea lui Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazu. Ca toate satele din câmpie, Draghiceniul are o structură compactă, fiind un sat de tip adunat. Ocupatiile traditionale ale locuitorilor sunt agricultura, viticultura şi cresterea animalelor. Clima aspră, de stepa, ca şi conditiile social-istorice specifice au impus perpetuarea în Campia Romanaţilor, până la sfârşitul sec. al XIX-lea, a construcţiilor semi-îngropate, de tradiţie neolitică.

Acest sistem constructiv oferea o dubla protecţie, atât faţă de factorii climatici (ierni geroase, veri excesiv de călduroase), cât şi faţă de frecventele navaliri ale turcilor; semnificativ este faptul ca în zonă, chiar şi bisericile au fost construite în acelasi mod, pentru a fi disimulate în peisaj. Bordeiul din Drăghiceni a fost construit în jurul anului 1800 fiind transferat în muzeu în anul 1949.

Acest tip arhaic de locuinţă perpetuează stravechi tehnici constructive: groapa săpată în pământ şi izolată hidrotehnic prin arderea lemnelor, este căptuşită apoi cu blani masive de stejar, ce alcatuiesc pereţii. Uneori, pereţii de pe laturile înguste – şi cei ce despart încăperile – sunt realizaţi din cărămidă. Pe axul longitudinal al construcţiei sunt fixate furci puternice pe care se sprijină, prin intermediul amnarilor, grinda principală. Pe grindă sunt fixate jumatăţi de trunchiuri de copac, care formează şarpanta acoperişului. Aceasta rămâne aparentă la interiorul încăperilor. Învelitoarea este realizată din straturi succesive de trestie, paie şi pământ.

Bordeiul Drăghiceni cuprinde în plan trei spaţii diferenţiate funcţional : „gârliciul” în pantă, echivalând cu tinda caselor de la suprafaţă, „oceagul” sau încaperea „la foc”, unde este amplasată vatra liberă cu horn, şi camera de locuit, cu soba oarbă. Pe vatra, ca şi în jurul ei, sunt amplasate obiectele necesare pregătirii şi servirii mesei: ţestul pentru copt pâinea, frigările, căucele, masa joasă rotundă cu scaunele, ladă pentru făină. Camera de locuit are două paturi dispuse în unghi drept, realizate din scânduri, cu picioarele bătute în podeaua de pământ.

Sobrietatea mobilierului şi decorul geometric al ţesăturilor din lână (covoare) caracterizează acest spaţiu de locuit. O notă aparte conferă acestei locuinţe, ancadramentul de la intrarea garliciului: un portal monumental, ornamentat cu stravechi motive precum frânghia, cercul solar, rozetele. Capete de cai, suprapuse de expresive siluete umane, flanchează intrarea gârliciului, amintind de stravechiul motiv al Cavalerilor danubieni.