20 noiembrie 2016

CURTENI, Vaslui

Gospodăria Curteni, 1844, Jud. Vaslui

Satul Curteni, comuna Olăneşti, din judeţul Vaslui, este aşezat într-o mică depresiune înconjurată de dealuri înalte din zona Podişului Central Moldovenesc. Gospodăria din Curteni, existentă în Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” şi specifică satelor bogate, locuite de ţărani răzeşi, din zona podgoriilor, a fost construită în 1844 şi transferată în Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” în anul 1959. Gospodăria cuprinde casa, crama şi coteţul pentru găini. Casa, făcută din cărămidă arsă este o excepţie de la tehnica folosită în zonă, cea a pereţilor multimateriali sau ridicaţi numai din pământ sub diverse forme – ceamur, chirpici. Tehnica folosirii cărămizii arse, era foarte puţin răspândită în perioada respectivă. Cu o prispă liberă la faţada principală, cu patru stâlpi de lemn, casa este ridicată pe o temelie de piatră. Acoperişul, cu streaşina înfundată la faţada principală, are o învelitoare din stuf, confecţionată după tehnica locală, numită “la cheptene” sau “în solzi”; aceasta era o tehnică perfecţionată faţă de cea numită ” la prăştină”. În prima tehnică menţionată, stuful se aşează în rânduri suprapuse parţial peste leaţurile foarte groase din lemn de salcâm şi este aranjat cu o unealtă specială. Coama acoperişului este marcată de împletirea ultimului rând de stuf şi consolidarea vârfurilor casei. De asemenea, grosimea stufului este diferită faţă de cea a stufului folosit în maldăre, aşezaţi unul lângă altul şi fixaţi cu prăjini. Casa este dezvoltată în adâncime şi are un plan caracterizat de simetrie, cu o sală mediană şi câte două încăperi de o parte şi de alta. Spaţiul interior este remarcabil prin următoarele elemente de plastică: forma deschiderilor între camere – goluri arcate, poliţe adosate pereţilor, în partea superioară, modelate din pământ, volumele şi formele cuptoarelor, culoarea ocru a lemnului de la scândurile tavanelor şi foilor de uşi, a ramelor de ferestre, lemn vopsit cu pigmenţi naturali, ca și stâlpii de la prispă şi capetele grinzilor aparente la exterior. Pardoselile de pământ completează, într-o tonalitate caldă, interiorul locuinţei.

Crama, a doua construcţie importantă a gospodăriei prin funcţie şi arhitectură, prezintă un plan format din două unităţi: intrarea în pantă – “gârliciul”şi pivniţa cramei cu pardoseală dreaptă. Crama este construită din piatră de râpă şi legată cu pământ. Structura de rezistenţă a clădirii reprezintă un element caracteristic. Planşeul este format din trunchiuri groase de stejar despicate pe jumătate cu unelte manuale, sprijinite în plan înclinat pe pereţii longitudinali şi pe o grindă centrală. Compunerea şarpantei şi modalităţile de sprijin ale elementelor ansamblului – grinzi şi căpriori, reflectă folosirea unor tehnici arhaice preluate de la adăposturile de tip bordei. Pe stâlpii rotunzi şi scurţi, fixaţi în pământ de-a lungul laturilor lungi ale construcţiei, se sprijină grinzi groase pe care sunt fixaţi căpriorii la capătul inferior. Forma rotundă a coteţului pentru păsări făcut din împletitură de nuiele, lipită cu pământ şi acoperit cu stuf, se distinge în ansamblul gospodăresc.

Gardul gospodăriei, confecţionat din împletitură de nuiele de alun, pe schelet de stâlpi, se acoperea cu paie, Accesul în gospodărie, practicat prin poarta de lemn cu trei stâlpi ciopliţi, reprezintă o lucrare importantă pentru ansamblul foarte unitar.