20 noiembrie 2016

Dumitra, jud. Alba, sec. al XIX-lea

Satul Dumitra este situat în zona etnografică a Podişului Târnavelor, parte a Podişului Transilvaniei. Ocupaţia principală a locuitorilor, favorizată de caracteristicile pedoclimatice, a fost cultura plantelor cerealiere. Unitatea Dumitra, construită la începutul secolului al XIX-lea şi integrată în muzeu în anul 1957, este tipică pentru această zonă şi pentru o anumită categorie socială – aceea a ţăranilor „jeleri” (ţărani liberi, dar cu puţin pământ) nevoiţi să muncească pe marile latifundii aparţinând nobililor feudali.

Dimensiunile casei, lipsa construcţiilor anexe mari, poarta de dimensiuni reduse sunt tot atâtea însemne ale acestei stări de aservire. Gospodăria din satul Dumitra este compusă din casa de locuit, coşarul pentru porumb şi împrejmuirea din nuiele sub streaşină de paie, cu două porţi de acces.

Exemplar reprezentativ pentru arhitectura tradiţională din centrul Transilvaniei, casa de locuit păstrează în sistemul constructiv vechea tehnică neolitică a gardului din nuiele „bruşite cu lut” care formează scheletul construcţiei, sub un acoperiş cu învelitoare din snopi („jipi”) de grâu. Coşarul, construit din nuiele împletite, sprijinit pe tălpi de lemn este acoperit tot cu paie. Planul casei cuprinde o tindă şi camera de locuit. În tindă se găseşte cuptorul cu „băbură”, construcţie ingenioasă din nuiele lipite cu lut, care proteja acoperişul de paie împotriva incendiilor. Sistemul de încălzire din camera de locuit este compus din sobă construită din cahle, cu plită pentru pregătirea hranei. Elementele artistice apar atât în exteriorul construcţiei – la poarta din lemn cu motive decorative de străveche tradiţie (simbolul solar în diverse variante, dinţii de fierăstrău), cât şi în interiorul casei.

Camera de locuit este împodobită cu ţesături din bumbac cu alesături policrome, predominând albastrul, roşul şi negrul, piese de ceramică (cancee şi blide aşezate pe pereţi şi la grindă), icoane pe sticlă. Centrul de greutate al încăperii îl constituie colţul cu patul înalt („cu cobără”), acoperit cu mai multe ţesături din lână şi bumbac, ceea ce sporeşte valoarea artistică a interiorului. Document etnografic şi istoric, ilustrând starea socială a ţărănimii, dar şi puterea creatoare, simţul artistic şi dragostea de frumos a ţăranului român, gospodăria din satul Dumitra este un monument de arhitectură de certă valoare.