20 noiembrie 2016

Măldăreşti, jud.Vâlcea, sec. al XIX-lea

Reprezentativ pentru aşezările vâlcene de sub munte, gospodaria din Măldăreşti (datând de la începutul sec. al XIX-lea), este formată din casă şi pătul pentru porumb. Construită din bârne rotunde de brad, încheiate la colţuri în crestătură dreaptă, casa are ca element caracteristic “foişorul”, di spus asimetric la faţada principală, cu stâlpi frumos sculptaţi, a cărui menire este de a mări spaţiul utilitar şi de a proteja intrarea în pivniţă (vara, aici se aseza războiul de ţesut sau se amenaja un loc pentru dormit).

Constructiile originale au fost aduse în Muzeul Satului în 1936. Provenind din zona depresionara a Horezului, dintr-o aşezare răsfirată la poalele dealurilor subcarpatice, ansamblul este caracteristic pentru modul de viaţă al unei populatii ce s-a ocupat cu cresterea vitelor, cultura pomilor fructiferi, lucrul la pădure şi meşteşugurile artistice.

Casa este compusă din bucătarie, numită în grai local “la foc” şi camera de locuit. Vatra liberă din bucatarie constituie punctul de greutate al acestui spaţiu, în functie de care sunt repartizate piesele simple de mobilier, lucrate în centrul Romanii de Jos: masa rotundă cu trei picioare, scaunele mici, laviţa pe care se rânduiesc ustensilele de bucatarie. Pe vatră, în tindă, se află ţestul şi oale din lut roşu cu decor simplu, lucrate de olari din Slătioara.

Camera de locuit (“casa”) este încalzită de o “sobă oarbă”, construită din caramidă. Mobilierul din această încapere este compus dintr-o masă înaltă, aşezată în dreptul ferestrelor şi două paturi dispuse paralel. “Casa” este împodobită cu ţesaturi în culori vii, combinate cu piese sobre, în colorit natural. Farfuriile de ceramică, produse în vestitul centru Horezu, sunt discret ornamentate cu verde şi brun, pe fond galbui. Încărcătura decorativă redusă, dar deosebit de echilibrată, face ca această construcţie specifică zonei să se înscrie în seria valorilor reale de arhitectură din patrimoniul Muzeului Satului.