20 noiembrie 2016

Mastacăn, Neamț

Mastacăn, Jud. Neamț, sec. al XIX-lea

Gospodăria Mastacăn provine dintr-un sat de tip răsfirat, situat într-un peisaj de o rară frumuseţe, de-a lungul Văii Bistriţei. A fost construită în secolul al XIX-lea şi transferată în muzeu în anul 1957, incluzând, alături de casă, o „lozniţă“ (cuptor) pentru uscat şi afumat fructe, o tocilă pentru ascuţit diverse unelte şi un coteţ de porci.

Casa, încadrată de o prispă fără stâlpi pe trei laturi, are în plan două încăperi, tinda şi odaia de locuit. Din punct de vedere constructiv, bârnele rotunde de brad, încheiate la capete „stâneşte“, lipite la interior, cât şi la exterior cu lut, alcătuiesc pereţii casei, iar draniţa lungă, bătută la două rânduri pe şarpanta în patru ape, formează tradiţionala învelitoare a acesteia.

Policromia interiorului rezultă din gama largă de ţesături (ştergare, păretare, lăicere) şi piesele de port care împodobesc culmea de deasupra patului (catrinţele, pieptarele şi cojoacele bogat decorate). Acestea se asociază armonios cu piesele de mobilier (lăzi de zestre, blidare, cuiere), ale căror crestături sunt de un neîntrecut rafinament.

Agricultura, creşterea oilor şi plutăritul sunt ocupaţii de bază ale locuitorilor satului Mastacăn, reflectate în obiectele prezente în cadrul gospodăriei din muzeu („cupa“ şi găleata de muls, „bărbânţa“ de preparat untul, „leasa de bătut porumbul“, „ocaua pentru măsurat cereale“ etc.), dar şi în uneltele folosite la aceste ocupaţii (barda, toporul, ţapinul).