20 noiembrie 2016

Moişeni, com. Certeze, jud. Satu Mare

În anul 1936 casa lui Moş Văsâi a lui Ion Cobuţ din satul Moişeni a fost selectată şi transferată în muzeu pentru a reprezenta Ţara Oaşului, de către Gheorghe Focşa (cel ce în perioada 1948-1978 avea să fie director al muzeului).

Intrarea în gospodarie se face printr-o poartă de tip vraniţă cu boc, acest gen de poartă având trei piese componente: bocul (un buştean gros de stejar fixat în pământ), vraniţa propriu-zisă (o grindă parţial cioplită pe 4 feţe, la un capăt a rămânând buşteanul necioplit, pentru contragreutate) şi stâlpul în care se fixează vraniţa.

În curtea gospodăriei, pe lângă casa de locuit, se află o serie de anexe: un găbănaş, o poiată (grajd), un coteţ pentru păsări şi într-un colţ, o rugă (cruce de pază) înaltă, cu ornamente în relief.

Casa a fost construită în anul 1780, are o temelie dinbolovani de râu şi cărămidă, are un plan tradiţional cu trei încaperi:camera (soba), tinda şi cămara) şi o prispă partiala la fatada, în dreptul cămării şi tindei, cât şi pe latura ingusta. Pereţii casei sunt formaţi din blăni de stejar, despicate cu pana şi fasonate cu barda, îmbinate în tehnica blockbau. Pardoseala casei este muruită cu lut. Acoperişul este în patru ape, cu pante foarte repezi, iar învelitoarea este din draniţă de stejar, horjită, bătută la un rând în sistem fagure.
Acoperişul are colţurile rotunjite, iar pe coamă se află o hornetă cu două lucarne semirotunde pe panta din faţă pentru evacuarea fumului din pod. Horneta este protejată de un acoperiş rotund cu cruce în vârf .

De o remarcabila valoare artistica este decorul cioplit si sculptatat, reprezentând motive apotropaice precumcrucea şi colţii de lup. Decorul este întâlnit atât la poartă, la balustrada prispei, pe ancadramentele uşii si ferestrelor casei precum şi pe construcţiile anexe. La intrarea în casă se află o uşă masivă de stejar, asigurată cu o incuietoarea secretă din lemn. În tindă se află razboiul de ţesut şi diferite unelte necesare prelucrării lânii si cânepii.Din tindă se intră în cămară şi sobă (camera de locuit). În sobă, în colţul din dreapta, este plasat cuptorul cu ştiol, placat cu cahle din ceramica smaltuita, ce au atât o funcţie estetică, dar mai ales cea de a păstra caldura. Deasupra patului se afla ruda (culmea) pe care sunt dispuse, in registre succesive, trei tipuri de tesaturi bogat decorate, cu motive geometrice şi fitomorfe, fiind creaţia a trei generaţii de femei ce au locuit în casă, deasupra aflându-se cele confecţionate de cea mai tânără. Cuierele din lemn cioplit, pozitionate pe pereti, imediat sub plafon, sustin icoane pe sticla lucrate la Nicula si blide smaltuite de ceramica, din vestitul centru de la Vama. Pe meşter-grinda sunt prinse olurile de nănaş (ulcioarele primite de nas in dar, de la fini, la sarbatori).

Găbănaşul (cămara) este o construcţie monocelulară, cu prispă în faţă, din blăni de stejar îmbinate în tehnica blockbau. Pardoseala construcţiei este din pământ bătătorit Acoperişul este în patru ape; cu învelitoare din draniţă de stejar. Acest tip de clădirea era folosită ca spaţiu de depozitare, în unele cazuri fiind utilizat şi ca bucătărie de vară.
Poiata (grajdul) este o construcţie anexă monocelulară din bârne de stejar, cu temelie din lespezi de piatră. Acoperiş în patru ape are o învelitoare din şindrilă de stejar. Motive decorative cu rol apotropaic sunt amplasate pe frontonul uşii şi montanţii laterali.

Coteţul pentru păsări este o construcţie anexă monocelulară din bârne de fag cioplite în patru feţe îmbinate în tehnica blockbau, cu acoperiş în patru ape şiînvelitoare din şindrilă de stejar.