20 noiembrie 2016

Sălciua de jos, jud. Alba

Ansamblul arhitectural din Sălciua de Jos, judeţul Alba, alcătuit din casă şi cămară (găbănaş) a fost construit în 1815 şi transferat în muzeu în anul 1936.

Satul a fost atestat documentar în anul 1365, dar, este fără îndoială mult mai vechi.
Numele satului Sălciua vine de la numărul mare de sălcii care creşteau pe malul Arieşului, iar precizarea „de Jos” indică locul în aval, unde se situează pe râu.

În Ţara Moţilor pe lângă păstorit şi agricultură, ocupaţii practicate până la 1200 m altitudine, munca forestieră, prelucrarea lemnului şi mineritul au constituit un mijloc de a acoperi necesităţile vieţii.

\Reprezentative pentru arhitectura tradiţională din Munţii Apuseni, casa şi cămara de pe Valea Arieşului – ţinut cu sate risipite care urcă până pe crestele Munţilor Apuseni – este un exemplu al legăturii dintre om şi mediul înconjurător.

Planul casei, cel mai răspândit până în secolul XX, cuprinde tinda şi o cameră, prispa la faţadă, cu stâlpi uniţi prin arcade elegante, „în plin cintru” şi balustradă din lemn, iar ferestrele au gratii cioplite în lemn. Casa este construită din bârne de brad cioplite pe patru feţe, pe temelie de piatră, cu acoperiş de trei ori mai înalt decât pereţii, (proporţii de 1/3) cu pante repezi, ca adaptare la clima cu precipitaţii abundente şi pentru a asigura conservarea materialelor. Învelitoarea este realizată din paie de grâu recoltate manual, „călcate cu piciorul”, pe şarpantă de lemn. Perechile de „corni” (căpriori) sunt fixate pe grinzi şi prinse în cuie de lemn.

În tindă se află o vatră înaltă de 0,50 m, (camniţa) construită din lespezi de piatră peste care este suspendat un coş piramidal construit din plăci de bazalt, sprijinite pe un eşafod din lemn. Camera de locuit impresionează prin bogăţia ţesăturilor din lână, icoanele pe sticlă, blidele din ceramică smălţuită, şervetele ţesute din bumbac, agăţate pe pereţi pe după farfurii şi icoane. Mobilierul încăperii cuprinde un pat fixat pe două laturi între bârnele pereţilor, laviţe, o masă înaltă şi scaune cu spătar cioplit. Lăzile de zestre, furcile de tors bogat ornamentate şi leagănul fixat în grindă, acoperite cu dăltuiri migăloase, sunt dovada unei creaţii în lemn de o deosebită valoare artistică.

Cămara serveşte ca depozit pentru alimente si haine. Este construită din lemn, pe temelie înaltă din piatră, cu pivniţă, sub acoperiş din paie, cu structura şi faţada aproape identice cu ale casei, scoţând în evidenţă unitatea ansamblului.