20 noiembrie 2016

Șanţ, Bistriţa – Năsăud, 1896

Satul Şanţ, aşezat pe valea Someşului Mare, face parte din cele 44 de sate grănicereşti năsăudene a căror menire era aceea de a apăra graniţa vechiului imperiu austro-ungar. Ocupaţiile principale ale locuitorilor au fost creşterea vitelor, agricultura, lucrul la pădure. Cele mai multe construcţii din sat au fost ridicate din lemn. Casa transferata în muzeu, în anul 1936 (datând din anul 1896), este construita din cununi de bârne, pe un soclu înalt de piatră, cu prispă pe trei laturi. Acoperişul în patru ape are învelitoare din „draniţă”.

Planul casei cuprinde o tinda mediană, fără plafon, flancată de doua camere mari, fiecare cu cate o cămara, pe latura din spate. În tindă, unde se desfăşurau diverse activităţi gospodăreşti, se află o vatră liberă unde se pregătea mâncarea pe timpul verii. Numeroase unelte gospodăreşti şi ustensile de bucătărie, prezente în tindă, ilustrează preocupările domestice ale proprietarilor. În camera de locuit reţine atenţia sistemul complex de încălzire format din vatra liberă cu horn, cuptor, cu un mic spaţiu de dormit şi soba cu plită. Mobilierul, redus din punct de vedere numeric (pat, masă, laviţă, dulap de vase), este dispus pe lângă pereţi pentru a crea un spaţiu optim desfăşurării activităţilor lucrative. Războiul de ţesut ocupa locul dinspre fereastră, iar suportul de pe grindă, atestă locul urzoiului. Această încăpere funcţională nu este lipsită de căldura ţesăturilor lucrate în gospodărie: ţolurile (cuverturile) de pe pat şi de pe culmea („ruda”) din fata cuptorului, ştergarele de perete şi feţele de masă.

În camera de oaspeţi („casa de paradă”), mobilierul este compus din două paturi aşezate simetric, masă la mijloc, bancă cu spătar, dulapuri pentru vase, lăzi de zestre şi cuiere pictate. Numeroasele ţesături decorative din lână şi bumbac, ca şi frizele realizate din blide şi din cancee smălţuite, ori icoanele pe sticlă, dau interiorului o atmosferă de sărbătoare. Un centru de interes îl reprezintă în această încăpere zestrea, stivuită până la tavan („după cât de vrednice erau femeile şi de avută familia”). Ţesăturile din lână şi bumbac sunt reunite într-o compoziţie ritmată, prin diversitate cromatică şi plastico-decorativă. Gama ornamentală a ţesăturilor de interior se caracterizează prin prezenţa masivă a elementelor florale, iar cromatica este dominată de alb şi roşu.

hit
counter