20 noiembrie 2016

Stăneşti, Argeş

Gospodăria Stăneşti, Argeş, sec. al XIX-lea

Pe văile superioare ale Dâmboviţei, Râului Doamnei şi al Târgului, sub culmile Pietrei Craiului şi ale Munţilor Iezer, s-a constituit de-a lungul vremii una din cele mai interesante zone etnografice ale ţării. Luându-şi numele de la “muscele”, dealuri joase şi domoale, Muscelul a constituit vatra de formare a uneia din primele formaţiuni statale româneşti. Apropierea de Câmpulung, prima capitală a Ţării Româneşti, ca şi legăturile cu Transilvania asigurate prin pasul Rucăr-Bran, au creat de timpuriu posibilităţi de dezvoltare economică a zonei.

Creşterea oilor, pomicultura, lucrul la pădure şi practicarea diverselor meşteşuguri au constituit ocupaţiile specifice ale locuitorilor de aici. Satul Stăneşti, aşezat pe ambele maluri ale Râului Doamnei, este un sat de tip răsfirat, cu tendinţă de alungire pe valea râului. În decursul vremii aici, ca în întreaga zonă, s-a dezvoltat o arhitectură populară de mare expresivitate, a cărei trăsătură fundamentală constă din înălţarea construcţiilor pe socluri înalte de piatră, ce includ şi scara de acces la nivelul de locuire. Acest tip constructiv va cunoaşte o largă răspândire şi în oraşele şi târgurile din zona subcarpatică a Munteniei.

După un exemplar existent încă în sat până în anii din urmă, s-a realizat în 1936, cu meşteri din zonă, o locuinţă reprezentativă, căreia i s-au adăugat construcţiile anexă necesare ilustrării modului de viaţă: şura cu grajd şi fânar, “povarna” unde se distila ţuica, bucătăria de vară şi coteţele. Casa cuprinde în plan prispa, o tindă mediană cu vatră liberă şi horn, precum şi două încăperi, camera de locuit şi cea rezervată oaspeţilor, încălzite cu sobe de cărămidă. Stâlpii de lemn ai prispei, fasonaţi simplu, sunt legaţi între ei cu arcade de paiantă şi se sprijină pe balustrada din zidărie plină ridicată deasupra podului înalt. Se creează astfel un contrast între parterul robust şi formele delicate ale faţadei etajului. Scara de acces la nivelul locuinţei este ascunsă vederii.

Nota dominantă a organizării interiorului o dau numeroasele ţesături, ţoluri albe şi miţoase cu fire lungi, macate şi căpătâie aşternute pe pat, scoarţe cu alesături geometrice bogat colorate, prosoape mari şi mici cu decor în vergi. O piesă specifică interiorului muscelean este “zăvastra”, covor lung din lână decorat cu motive geometrice mari, ce îmbracă pereţii camerei “curate” de jur împrejur. Costumul muscelean se remarcă prin somptuozitatea pieselor împodobite cu alesături şi cusături geometrice, folosind pe lângă firul roşu şi negru şi pe cel de aur sau argint. Gospodăria din satul Stăneşti demonstrează, prin toate caracteristicile ei, că aşezările omeneşti nu se dezvoltă într-un spaţiu “vid”, ci într-unul local, specific, plin de viaţă, în care sol, vegetaţie şi ocupaţii sunt legate într-un tot unitar.