20 noiembrie 2016

Tilișca, jud. Sibiu

Satul Tilişca, aşezat la poalele versantului nordic al Carpaţilor Meridionali, este reprezentat în Muzeul Naţional al Satului prin casa de locuit, datată 1847 şi reconstituită în muzeu în anul 1936. Ca aşezare submontană, satul Tilişca este format din două părţi: satul adunat, amplasat de-a lungul văii şi partea aflată la munte în zona fâneţelor, compusă din „colibe” (adăposturi sezoniere cu mare importanţă economică). Ocupaţiile principale ale locuitorilor din această zonă cunoscută sub denumirea de „Marginea” sau „Mărginimea Sibiului” au fost creşterea vitelor şi în special a oilor (îndeletnicire care îmbracă forma păstoritului transhumant) şi puţină agricultură. Casa de locuit, aşezată pe o latură a curţii împrejmuită cu un gard din scânduri orizontale, este orientată cu frontonul spre stradă, poziţie specifică caselor din această zonă. Accesul în interiorul gospodăriei se face printr-o poartă cu stâlpi din lemn de stejar, cu frumoase crestături, datată 1829. Locuinţa se ridică pe un soclu de piatră ce include pivniţa şi este construită din bârne de brad cioplite în patru muchii şi prinse în încheietură dreaptăă. Acoperişul în două ape, cu înclinare mare, este „învelit” cu şiţă de brad lungă de 1,20 m. Specific arhitecturii vechi din zonă este „privarul” – foişorul cu o singură apă.

Planul casei este compus din două încăperi: camera curată şi camera de locuit, despărţite de tinda ce aminteşte tipul arhaic al locuinţei pastorale din Carpaţi, care avea o singură încăpere patrulateră, fără tavan şi vatra liberă pe pietre, jos într-un colţ al adăpostului.

În camera de locuit sistemul de încălzire este reprezentat de vatra cu horn de formă prismatică cu „cahle”, vatră care serveşte şi pentru pregătitul mâncării. Prezenţa sobei în această încăpere, dar şi suita de unelte de uz casnic, mobilierul, demonstrează utilizarea acestei încăperi în scopuri practice. „Casa mare” sau „casa curată” este „îmbrăcată” cu un mare număr de ţesături decorate cu ornamente geometrice policrome pe fond roşu, cancee puse la grindă, icoane pe sticlă, reprezentând locul unde se primesc oaspeţii, aici se desfăşoară diferitele evenimente din familie, sărbători calendaristice, etc. Totodată „casa curată” reprezintă şi oglinda stării economice a gospodarilor, hărnicia şi priceperea femeilor din familie în confecţionarea ţesăturilor.

Muzeograf: Ala Movileanu