20 noiembrie 2016

Trăisteni, Prahova

Gospodăria Trăisteni, jud. Prahova, sec. al XIX-lea

Străveche aşezare prahoveană, satul Trăisteni este atestat documentar încă din anul 1605, când Radu Şerban, domnul Ţării Româneşti, întăreşte “ocina în Trestieni, cu vad de moară”. Localitatea se află între apa Prahovei şi a Teleajenului, înconjurată de munţii Negraşul, Prislopul Mic si Fundurile. Gospodăriile sunt răsfirate de-a lungul celor trei cursuri de apa – Doftana, Negraşul şi Prislopul. Ocupaţiile principale ale locuitorilor erau creşterea animalelor, lucrul la pădure, cărăuşia, industria casnică textilă şi, într-o măsură mai mică, agricultura şi pomicultura.

Gospodăria adusa în muzeu în anul 1936, este reprezentativă pentru secolul al XIX-lea, fiind alcătuita din casa propriu-zisă şi o anexă: coteţul de porci şi păsări. Construită pe temelie înaltă din piatră, locuinţa are pereţii din bârne de fag încheiate la colturi “stâneşte”. Pereţii sunt lipiţi şi văruiţi. Acoperişul casei este în patru ape, cu învelitoare din şindrilă, aşezată în tehnica “cioc şi scoc”. Prispa ce înconjoară casa de pe două laturi are la faţadă o balustradă din scânduri traforate şi un foişor, dispus asimetric, cu acoperiş individual, în trei ape. Foişorul protejează intrarea la pivniţa, care ocupa spaţiul de sub foişor şi camera de locuit.

Un bogat decor realizat prin cioplire şi traforare se desfăşoară de-a lungul faţadei (balustrada prispei şi a foişorului, stâlpii). În plan, casa cuprinde două încăperi dispuse de o parte şi de alta a tindei. În cele doua încăperi se remarcă silueta elegantă a sobelor din cărămidă; soba cu plită pentru gătit, în camera de locuit şi o soba cu cotlon şi firidă în camera de oaspeţi. Principalele piese de mobilier – paturi, mese, scaune, cuiere, lăzi de zestre – sunt executate de meşterii locali cu multa măiestrie, impunându-se prin forme şi compoziţii decorative ingenioase şi expresive în plan estetic.

Majoritatea acestor piese sunt împodobite cu motive geometrice incizate, sculptate sau crestate. Specificul interiorului locuinţei prahovene este dat de folosirea ştergarelor şi a batistelor din bumbac, brodate cu arnici roşu şi negru, într-o infinitate de compoziţii plastico-decorative, bazate pe simbolismul unor motive străvechi – geometrice, vegetale şi antropomorfe. Aceste piese formează “roata casei”, fiind etalate de jur împrejurul pereţilor, cat mai aproape de tavan. Ţesăturile din lână – ţolurile şi velinţele – sunt realizate într-o gamă cromatică vie, dar armonioasă.