20 noiembrie 2016

Complexul Romoșel

Teascul pentru ulei şi must din mere, Romoşel, judeţul Hunedoara, 1922

Transferat în muzeu în 2003, acest tip de teasc cu bârnă orizontală este o creaţie a lumii greceşti, fiind adoptat de romani, perfecţionat şi transmis apoi în alte regiuni ale Europei.

În localitatea de origine era folosit la obţinerea de uleiului comestibil obţinut din seminţe de dovleac, nucă, jir, cânepă, precum şi a mustului din mere.

Modul de funcţionare era cel prin pisarea seminţelor oleaginoase, care apoi se pun în jgheabul circular aşezat alături de teasc, realizat din bucăţi de lemn curbate, pe care se rostogoleşte roata de piatră, împinsă de om sau de cal, zdrobindu-le.

Produsul obţinut se cerne, se înlătură cojile, reţinându-se doar miezul seminţei, care se amestecă cu apă şi se frământă până la obţinerea unei paste care se prăjeşte pe plită. Din această pastă, care a devenit sfărâmicioasă din cauza evaporării apei, se face o turtă, care, învelită în pănură, se pune într-un cilindru de fontă găurit; cilindrul se aşază în oala teascului, deasupra lui aflându-se pistonul de lemn, ce este apăsat de grinda masivă, în piuliţa căreia se înfiletează cu ajutorul unui drug de fier, şurubul de lemn care are ataşat la capătul inferior o greutate pentru a-i mări puterea de presare; dintr-o turtă se obţine 1 – 1,5 litri de ulei.

Instalaţia avea dublă utilizare, obţinându-se cu ajutorul ei şi mustul din mere care, prin fermentare se transformă în oţet. Merele erau puse la jgheab şi zdrobite cu roata de piatră, după care erau transferate în teasc.