20 noiembrie 2016

Moara de vânt Sarichioi, Jud. Tulcea

Moara de vânt Sarichioi, Tulcea, prima jumătate a secolului al XIX-lea

Moara, din prima jumătate a secolului al XIX-lea, aparţine tipului mediu de mori, cu plan patrulater şi două încăperi suprapuse: jos se află casa morii, depozitul pentru saci, obloane şi diverse unelte iar la etajul cu „balcon” se află mecanismul morii. Acesta este compus din cele două perechi de pietre prevăzute cu două coşuri în care se turnau cerealele: o pereche de pietre era folosită la măcinatul porumbului, iar cealaltă pentru măcinat grâul. Ele puteau lucra concomitent şi alternativ după intensitatea vântului şi după nevoi. Sacii cu grăunţe sau făină se manevrau cu scripetele fixat la uşa „balconului”.

Construcţia se ridică pe fundament din piatră pe care se aşeză „sania” care permite rotirea morii în vederea captării energie eoliene. Întregul angrenaj se sprijină pe axul central vertical din lemn masiv de stejar care este puternic fixat în pământ iar scheletul morii e realizat tot din lemn. Mecanismul morii se pune în mişcare prin cele şase aripi, care învârtesc axul central, roata dinţată şi apoi pietrele. Cele şase aripi au treimea de la vârfuri cu obloane mobile, păstrate în depozit la vreme de repaus, şi montate în funcţie de forţa vântului, la nevoie. Un singur om poate roti întreaga construcţie, aducând planul aripelor perpendicular pe direcţia vântului dominant, cu ajutorul unei pârghii de lemn şi a lanţului legat la capătul proţapului exterior.