20 noiembrie 2016

Piua Feneş, sec. XIX, judeţul Alba

Instalaţie tradiţională, acţionată hidraulic, piua a fost transferată în muzeu în anul 1965.

Mecanismul instalaţiei este prevăzut cu patru ciocane (două perechi), aşezate oblic, care alcătuiesc unul dintre pereţii construcţiei realizată din piatră şi lemn având învelitoare din draniţă.

Piua era folosită pentru îndesirea şi finisarea ţesăturilor de lână care constituiau materia primă pentru confecţionarea hainelor groase pentru timp de iarnă.

Piua funcţionează astfel: sulul (valul) de ţesătură se aşază în cavitatea scobită într-un trunchi de lemn (oală), unde este bătută cam 10 – 15 ore cu ciocanele mari (maie) din lemn acţionate de o roată hidraulică prin intermediul axului cu pene (came). Capetele de jos ale ciocanelor au crestături în trepte, ceea ce determină rotirea înceată şi continuă a ţesăturii, care, pe măsură ce este bătută şi udată alternativ cu apă rece şi caldă, se îndeasă, se îngroaşă, se împâsleşte, devenind pănură (dimie).

Din pănura obţinută (neagră sau albă) gospodinele făceau haine groase pentru iarnă: sumane, cioareci, veste.

În cazul în care ţesătura din lână nu este bătută în piuă, aceasta nu poate fi folosită ca material pentru confecţionarea hainelor. Înainte de a fi inventat acest tip de instalaţie tehnică, ţesăturile din lână erau bătute cu maiul sau cu pisălogul, după ce erau înmuiate în apă.