20 noiembrie 2016

Teascul de vin Teaca, Bistrița-Năsăud, 1793

Teascul Teaca, construit în anul 1793, conform inscripţiei crestate pe grinda care susţine şurubul (1793 IN SPER ANO DOMINE), provine dintr-o localitate situată în Câmpia Transilvaniei şi se încadrează în categoria instalaţiilor tehnice ţărăneşti. Regiunea deluroasă, cu altitudini mici şi cu o climă prielnică, a favorizat dezvoltarea unor ocupaţii precum agricultura, creşterea animalelor şi, în special, viticultura. Legăturile comerciale active cu Moldova, din secolele trecute, unde vinul a constituit un produs important al acestui comerţ, stau mărturie a existenţei întinselor culturi de viţă de vie din această zonă.

Componentele unei asemenea instalaţii sunt realizate din lemn de esenţă tare. Podul format din patru grinzi, stâlpii, covata, grinda bifurcată la capătul căreia se prinde şurubul sunt realizate din lemn de stejar, prin cioplire cu securea. Şurubul este realizat din lemn de păr sălbatic, a cărui fibră este densă şi rezistentă la solicitări repetate, în timp ce coşul de mari dimensiuni în care se puneau strugurii pentru tescuit este lucrat din nuiele împletite. În acest coş se putea pune o cantitate de struguri din care se obţineau circa 300 l de vin.

În ansamblul instalaţiilor tehnice din muzeu, teascul de la Teaca completează cu accente esenţiale istoria unei ocupaţii de bază pentru multe aşezări ţărăneşti din România.