20 noiembrie 2016

Budieni, Gorj

Casă, 1882
Cunoscută sub numele de casa Beuran, a fost construită în secolul al XIX-lea, în 1882, după cum se poate vedea şi în inscripţia incizată pe o bârnă a peretelui din spatele casei. A aparţinut preotului Beuran, familie care timp de mai multe generaţii a dat preoţii din satul Budieni. Locuitorii satului s-au ocupat dintotdeauna cu agricultura, pomicultura, viticultura, meşteşuguri legate de prelucrarea lemnului. Casa Beuran este o locuinţă cu două nivele, cuprinzând parterul cu trei pivniţe construit pe temeiuri („bâlvani”, „urşi”) şi având prăgar. Etajul cuprinde trei „hodăi” înscrise într-un plan în formă de „L”. Este construită din elementele masive de stejar cioplite cu barda în patru feţe şi prinse la capete în cheotori drepte. Prispa parterului este deschisă şi se întinde pe toată lungimea faţadei principale. Prispa („târnaţul”) nivelului locuibil înconjoară casa pe trei laturi. Aceste două spaţii semideschise se sprijină pe stâlpii ciopliţi şi sculptaţi ornamental cu traforuri „oglinzi”, dinte de lup, linia frântă. Extremităţile bârnelor şi grinzilor sunt cioplite în capete de cai şi ornamentate cu motive geometrice obţinute prin combinaţii ale liniei frânte. Căpriorii ciopliţi în patru muchii din lemn de stejar se termină în capete de cai stilizaţi, reluând ornamentaţia bârnelor şi grinzilor parterului. Grinzile tavanului, având ornamente pe toată lungimea, amplasate în câte trei-patru registre, au capetele cioplite în capete de cai. Prispa etajului este prevăzută la faţada principală cu laviţă protejată pe cele trei laturi cu balustradă traforată. Localnicii îşi mai amintesc că pe latura stângă a prispei casa a fost dotată cu „umblătoare”. Tavanul parterului este construit din bârne masive de stejar, iar tavanul etajului este lucrat din lese împletite din nuiele de carpen, peste care s-a realizat lipitura de lut, pentru a izola termic etajul. Nivelul locuibil este tencuit cu lipitură de lut în exterior şi interior pe cercuială din nuiele de alun şi văruiţi. Accesul la etaj se face printr-o scară amplasată pe latura de la drum. Acoperişul în patru ape are pante repezi cu învelitoare de draniţă de brad bătută la două rânduri. Ferestrele sunt protejate cu zăbrele sau „cebuce” de fier. Cu excepţia uşilor pivniţelor, care sunt din blaturi masive de stejar cioplite într-o singură foaie şi a uşii de legătură dintre camera de zi şi camera de oaspeţi, uşile actuale nu mai sunt cele originale, fiind produse într-un atelier urban la începutul secolului XX.