12 iulie 2018

Casa de oieri Teşila, sec. al XX-lea, jud. Prahova

Comuna Valea Doftanei este atestată documentar cu satele Teşila, Trăisteni în anul 1538, în timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545). Hrisoavele domneşti stabileau ca aceste sate să devină dependente de mănăstirile Mărgineni şi Sinaia. După alte date, Teşila cu munţii din jur ar fi atestată documentar în 1444. Istoria confirmă că în secolele XVII – XVIII oieri români din Ţara Bârsei şi Mărginimea Sibiului au trecut Carpaţii prin pasul Predeluş, stabilindu-se în satele Teşila şi Trăisteni. Memoria colectivă a locuitorilor păstrează tradiţia orală, privind ocupaţia păstoritului, care se practică şi în prezent pe scară largă, cu organizare a mai multor stâne, văratul oilor şi vitelor la munte şi iernatul în gospodărie.

Depistată în anul 2014, casa de oieri completează în mod fericit patrimoniul construit al muzeului nostru, cuprinzând în plan prispa, foişorul poziţionat central, pivniţa; tinda şi două camere de locuit: casa curată şi casa „dinapoi”, folosită şi ca bucătărie, unde se afla soba în colţul unde peretele din spatele camerei se îmbină cu cel median. În spatele casei se întinde pe toată lungimea – polata.

Casa se înalţă pe temelie de piatră de râu, având pivniţa amplasată sub camera de zi, cu acces din exterior. Pereţii sunt construiţi din bârne de bard cioplite în patru feţe. Prispa se remarcă prin bogăţia decorului traforat de la balustradă. Decorul traforat se remarcă şi la foişor, precum şi la partea superioară. Capetele grinzilor  de la tavanul prispei, poartă ornamente incizate. Tavanul este din scândură de fag îmbinată în „pană şi uluc”.

Acoperişul este zvelt, în patru ape, cu învelitoarea din draniţă horjită de fag (în limbajul local în tehnica „cioc şi scoc”).