20 noiembrie 2016

Saschiz, Mureş

Casă, 1762
Casa provine din localitatea Saschiz, situată în Podişul Târnavelor, sat colonizat de saşi la începutul sec. al XIII-lea. „Saschiz” (germ. Keisd) este denumirea de origine maghiară Szasz Kezd (Kezdul Săsesc), satul fiind colonizat cu saşi în anii 1200-1224, concomitent cu zona Sighişoarei. Românii din Saschiz se ocupau cu păstoritul, crescând numeroase turme de porci şi vite, dar se îndeletniceau şi cu agricultura. Ulterior au preluat de la saşi şi meşteşugurile cojocăritului, olăritului, dogăritului, fierăritului. Obiceiul românilor de a-şi da copii să slujească la saşi pentru a deprinde meserii s-a păstrat până după al doilea război mondial. Arhitectura este de influenţă săsească, casele fiind amplasate de obicei cu frontonul îngust la drum. Frontoanele caselor sunt de formă triunghiulară, înălţate până la coama acoperişului redus la două ape. Gospodăriile sunt închise cu ziduri şi porţi masive. Casa transferată în muzeu a fost ridicată în anul 1762 în locul numit „Românime”. Construită din bârne masive de stejar de dimensiuni impresionante, cioplite rudimentar cu barda şi îmbinate în cheutori „nemţeşti”, are două încăperi: tinda şi camera de locuit. Sub aceasta din urmă, fiind ridicată pivniţa la care meşterul de la acea dată a îmbinat în mod reuşit două feluri de materiale pentru zidărie: piatra alternând cu rânduri de cărămidă. Accesul în pivniţă se face pe latura de la drum, iar în perioada rece a anului, printr-un capac fixat în duşumeaua camerei de locuit. În pod accesul se face printr-un alt capac situat la tavanul tindei. Acoperişul în două ape repezi are învelitoarea din ţiglă în „solzi”. Gospodăria este completată de cuptorul de pâine, construit din cărămidă şi protejat de un şopron, şi de împrejmuirea cu gard din zid de cărămidă acoperit cu ţiglă şi poartă mare de lemn.