12 iulie 2018

Gospodărie tătărească, sec. al XX-lea, Independenţa, jud. Constanţa – în curs de amenajare

Comuna Independenţa (compusă din satele Independenta, Fântâna Mare, Movila Verde, Olteni şi Tufani), situată în sudul judeţului, la doar 12 km de graniţa cu Bulgaria, este atestată documentar cu această denumire începând cu 15 februarie 1930. Relativ nouă, formată în perioada 1854 – 1894, comuna a fost menţionată iniţial sub denumirea „Bairamdede”, nume care tradus din limba tătară înseamnă: „bunicul / bătrânul Bairam”; Bairam fiind numele primelor familii care au pus bazele localităţii. Satul Fântâna Mare a fost şi este, şi în prezent, locuit, 100%, de familii de religie musulmană. După Războiul de Independenţă din 1877, comuna a fost populată şi cu români (mocani din Oltenia şi Ardeal, şi brăileni), veniţi în urma împroprietăririi cu pământ, majoritatea ca veterani de război. Localitatea este situată într-o zonă de stepă, cu vegetaţie specifică, reprezentată în special de pir, păiuş şi laur (ciumăfaie), fără nici-o apă curgătoare în apropiere; pânza freatică poate fi găsită la o adâncime ce începe de la 3 – 4 m. Petrografic are, predominant, roci calcaroase, argile şi loess.

Ocupaţiile de bază ale locuitorilor comunei sunt agricultura şi ţesutul (covoare de lână şi carpete – kilimuri), iar în ceea ce priveşte portul popular, fiecare etnie şi l-a păstrat cu particularităţile zonei de provenienţă. Tipul de aşezare al localităţii este cel specific satelor dobrogene, cu drumuri sinuoase, neregulate şi gospodării amplasate în funcţie de căile de acces.

În muzeu este prezentată o replică a unei gospodării de tătari compusă din mai multe construcţii: casa şi anexa, poziţionate faţă în faţă, şi cuptorul adăpostit de un şopron pe laturile lungi ale curţii dreptunghiulare împrejmuite cu gard din piatră. Accesul în curte se face printr-o portiţă.

Casa, construită la fel ca şi anexa, din chirpici, cu pardoseala din „lipitură de pământ”, planimetric se compune din 3 camere, tindă şi prispă deschisă cu 6 stâlpi din lemn de răşinoase. Accesul în două dintre camere se face prin tinda poziţionată între ele, iar în cea de a treia, direct din prispă. Camerele sunt încălzite cu ajutorul sobelor „oarbe” şi al sobelor cu plită. Iluminatul natural este asigurat în camere prin câte o singură fereastră, redusă ca dimensiuni, iar tinda are prevăzute două ferestre mici ce încadrează uşa de acces.

Acoperişurile construcţiilor sunt realizate „în două ape”, cu vechiul tip de învelitoare din olane, în prezent, în localitate, predominând ţigla şi tabla.

Anexa gospodărească este compusă din două corpuri alipite (bucătărie de vară şi coteţul de păsări) prevăzute cu acoperişuri în două ape cu aceeaşi pantă, dar diferite ca înălţime.