12 iulie 2018

Staur circular de piatră, jumătatea sec. al XIX-lea, Şugag, jud. Alba

Staurul, numit local şi „curtea de oi”, este  o construcţie pastorală de tip arhaic specifică satelor risipite din munţii Şureanu, utilizată pentru adăpostirea oilor pe timpul iernii. Staurul a fost transferat în muzeu în anul 1994 din satul Arţ (com Şugag) de la Ştefan Gheorghe (zis Păstoiu).

Pereţii sunt construiţi din piatră de micaşist legată cu mortar de var cu nisip. Acoperişul nu se mai păstra în teren, dar a fost reconstituit pe baza informaţiilor furnizate de proprietar. Astfel, în specificul zonei, şarpanta a fost realizată din lemn de brad, iar învelitoarea din paie de secară aşezate în tehnica „jipilor” (snopilor), cu o streaşină de şindrilă de răşinoase.

Construcţia are capacitatea de a adăposti 100-120 de oi, iar alături de staur se află două ţarcuri despărţite de o strungă.

Utilizarea pietrei pentru o astfel de construcţie pastorală este o raritate. Practic, cu excepţia staurului de piatră, de dată relativ recentă, realizat sub îndrumarea părintelui Arsenie Boca la mănăstirea Prislop (jud. Hunedoara), cel aflat astăzi în Muzeul Satului este singurul exemplar care mai păstrează această tehnică de construcţie.