Biserica Timişeni, judeţul Gorj
Din categoria monumentelor specifice arhitecturii religioase vechi din Oltenia, face parte și biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Timișeni, județul Gorj. Părăsită și expusă intemperiilor, în pericol de distrugere, în special în urma extinderii carierei de cărbuni Pinoasa, biserica a fost salvată și transferată în muzeu în anul 2002, cu acordul membrilor parohiei și sprijinul financiar al Exploatării Miniere Rovinari. Aici, a fost resfințită, primind hramul „Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou”, ocrotitorul Bucureștilor.
Biserica a fost ridicată pe un soclu din piatră calcaroasă, cu tălpi masive și pereți din bârne din lemn de stejar, încheiate la colțuri în „coadă de rândunică”. Acoperișul în patru ape repezi și coiful turnului cu foișor al clopotniței, sunt prevăzute cu învelitoare evazată din șindrilă fasonată geometric, cu „ciocârlani” la coamă.
Edificiul din Timișeni reflectă tipologia bisericilor ortodoxe, având un plan rectangular cu trei spații distincte: pronaos, naos și altar cu absidă poligonală, decroșată. Intrarea se face printr-un pridvor cu parapet din scânduri traforate și stâlpi ciopliți în stilul caracteristic repertoriului ornamental al meșterilor din Gorj.
Biserica impresionează atât prin calitățile sale arhitecturale, cât și prin ansamblul de pictură ce o împodobește, numărându-se printre rarele monumente din lemn pictate în exterior. Pictura a fost realizată în trei etape. În 1773, Mihai Zugrav, un iconar gorjean de factură țărănească, a pictat, în registre, iconostasul: ușile împărătești (Buna Vestire), icoane împărătești (Maica Domnului cu Pruncul și Iisus pe Tron), icoane prăznicare care ilustrează scene din viața lui Iisus, icoanele apostolilor, Crucea Răstignirii și cele două molenii. Apoi, în 1856, zugravul Gheorghe a pictat pereții interiori ai altarulului.
În etapa finală, între 1874-1875, odată cu ridicarea turnului clopotniță, a fost executat restul picturii: grupuri de câte trei sfinți (în naos); cei opt Proroci (peretele sudic exterior), pomelnicul ctitorilor obşteşti ai satului, Judecata de Apoi și Raiul (peretele exterior al pridvorului). Atrage atenția portretul votiv al primarului Petru Diaconescu îmbrăcat în costum „schileresc”, specific portului popular gorjean (în pronaos) și portretele preoților Bârhoată și Pupăzan, slujitori ai sfântului lăcaș (peretele nordic exterior). Ele prezintă veritabile mostre de istorie și specificitate locală. Alături de icoane, în interior sunt expuse masa de altar, cruci, sfeșnice, cădelnița, și alte obiecte bisericești.
