Biserică, Biserica Turea, Cluj sec. al XVIII-lea
Biserica de lemn din Turea este un valoros monument de arhitectură religioasă din zona Clujului, ridicat la mijlocul secolului al XVIII-lea și transferată în Muzeul Satului în anul 1952. Din punct de vedere constructiv, lăcașul de cult se înalță pe o temelie din piatră de râu și are pereţii din bârne de stejar îmbinate în „coadă de rândunică”, frumos decoraţi la partea superioară cu console în retrageri succesive. Acoperişul înalt, cu o streaşină largă, are învelitoarea din şindrilă de stejar îmbinată în „nut şi feder”. Deasupra pronaosului se înalţă turnul clopotniţei, al cărui acoperiş prezintă patru turnuleţe conice la colțuri.
Planimetria bisericii, de formă dreptunghiulară cu absidă poligonală decroşată, respectă compartimentarea interioară tradiţională, specifică lăcașelor de cult ortodox: pronaosul (cu plafon drept), naosul (cu boltă semicilindrică) şi altarul, boltit cu o semicalotă îmbinată cu nervuri din lemn în torsadă. Din vechea pictură a monumentului se păstrează doar câteva urme aproape indescifrabile.
