Bordeiul Drăghiceni, Olt, sec. al XIX-lea
Reprezentativ pentru zona etnografică a Romanaților, bordeiul lui Ștefan Stanciu din Drăghiceni, datând de la începutul secolului al XIX-lea, a fost transferat în muzeu în anul 1949. Ca și cel din Castranova, perpetuează străvechi tehnici constructive. Are pereții exteriori făcuți din blăni masive de stejar („pidvoare”) care căptușesc groapa excavată și hidroizolată prin foc. Pereții interiori („primezii”) sunt zidiți din cărămidă, în ei fiind încastrate furci puternice care susțin grinda principală a construcției. Acoperișul este în două ape, cu șarpanta din spintecături de stejar cioplite cu barda („mârtaci”), peste care s-au pus straturi succesive de trestie, pământ și paie.
Ancadramentul de la intrarea în bordei, ornamentat cu motive arhaice precum frânghia răsucită, cercul solar, rozetele, la care se adaugă cele două cosoroabe în forma „capetelor de cai” cu rol de protecție, conferă acestei locuințe o notă aparte.
Planul bordeiului, în forma literei „L”, cuprinde trei încăperi: „gârliciul” în pantă, bucătăria sau camera „la foc” („ogeac”), unde este amplasată vatra liberă cu horn și camera de locuit, cu sobă oarbă. Pe vatră, ca și în jurul ei, sunt amplasate obiectele necesare pregătirii și servirii hranei: țestul pentru copt pâinea, pirostriile, frigările, căucele pentru băut apă, covata pentru frământat aluatul („căpister”), recipientele pentru lichide culese din natură („tiugi”), masa joasă rotundă cu scaune din lemn etc.
Camera de locuit are două paturi dispuse în unghi drept, realizate din scânduri, cu picioarele bătute în podeaua de pământ, pe care au fost așezate lăzi de zestre decorate geometric și țoluri groase din cânepă, viu colorate. Atrage atenția oblamnicul, un obiect de uz gospodăresc în formă de colac, care se punea pe cap pentru a transporta mai ușor diferite recipiente sau greutăți.
