Bordei Răpciuni, jud. Neamț, sec. al XIX-lea
Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, bordeiul lui Vasile Popa din Răpciuni este o locuință de tip vechi cu proporţii reduse, transferată în muzeu în anul 1957 dintr-un sat aşezat la poalele masivului Ceahlău. Regiunea din care provine este bogată în păduri şi păşuni, ocupaţiile locuitorilor fiind creşterea vitelor și lucrul la pădure.
Arhitectura casei este simplă cu prispă deschisă pe două laturi şi pereţi din bârne de brad nefasonate îmbinate la colţuri în „cheutori” rotunde. Acoperişul în patru pante repezi, cu streaşină largă ce protejează prispa, este realizat din draniță aşezată la două rânduri. Are o singură încăpere cu pereţii tencuiţi şi văruiţi, tavanul fiind din scândură de brad cu grinzi aparente. Cuptorul cu vatră constituie centrul de atenție, în funcţie de el fiind aranjate celelalte piese de mobilier ce alcătuiesc un interior funcțional: patul, lada de zestre, laviţa, mesele rotunde și colţarul.
Alături de casă se află surla de formă conică. Construită din lemn de rășinoase, era folosită în mod frecvent ca adăpost sezonier de păstori, de lucrătorii la pădure sau de gospodari, atunci când aceștia strângeau fânul în timpul verii de pe terenul aflat la o distanţă mai mare de sat. Unii locuitori au folosit-o și ca bucătărie de vară aşezată în apropierea casei, aşa cum se prezintă în muzeu.
Intrarea în gospodăria împrejmuită de gardul din „răslogi” (prăjini de brad dispuse orizontal) se face pe un „pârleaz“ (trecătoare îngustă, de scândură, sprijinită la extremități pe țăruși bătuți în pământ).
