Casa de oieri Teşila, sec. al XX-lea, jud. Prahova
Comuna Valea Doftanei, cu satele Teşila și Trăisteni, este atestată documentar în anul 1538, în timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545). Hrisoavele domneşti stabileau ca aceste sate să devină dependente de mănăstirile Mărgineni şi Sinaia. Coform datelor istorice, în secolele XVII – XVIII oieri români din Ţara Bârsei şi Mărginimea Sibiului au trecut Carpaţii prin pasul Predeluş, stabilindu-se în satele Teşila şi Trăisteni. Memoria colectivă a locuitorilor păstrează tradiţia orală, privind ocupaţia păstoritului, care se practică şi în prezent, cu văratul oilor şi vitelor la munte şi iernatul în gospodărie.
Transferată din teren în anul 2014, casa de oieri completează în mod firesc patrimoniul muzeului nostru, cuprinzând în plan prispa, tinda centrală şi două camere de locuit: „casa curată“ şi „casa dinapoi”, ultima folosită şi ca bucătărie. Aici se află soba, dispusă în colţul unde peretele din spatele camerei se îmbină cu cel median. Prispa se remarcă prin bogăţia decorului traforat de la balustradă şi la ramele dispuse la partea superioară a stâlpilor. În spatele casei, o polată se întinde pe toată lungimea peretelui.
Casa se înalţă pe temelie din piatră de râu, având pivniţa amplasată sub camera de zi, cu acces din exterior. Pereţii, construiţi din bârne de bard cioplite în patru feţe, sunt protejați de un acoperiş zvelt, în patru pante, cu învelitoarea din ţiglă.
