Coliba mutătoare, Meteş, Alba, sec. al XX-lea
Coliba mutătoare este o construcţie pastorală tradiţională unde ciobanii se adăposteau noaptea sau pe vreme nefavorabilă. Pereţii sunt făcuți din nuiele de răchită sau salcie împletite pe orizontală pe un schelet din nuiele groase de alun fixate într-o ramă din „fuscei” de lemn. Acoperişul în două „ape” este realizat din snopi de paie de grâu legați de şarpantă cu „gânj” (nuiele foarte subţiri de salcie roşie).
Coliba, numită în grai local şi „crambă”, este prevăzută cu două tălpi din lemn de stejar cioplite după modelul celor de la sanie, având un proțap în faţă, în dreptul uşii de acces. Pardoseala construcţiei, realizată din scânduri de brad pe care erau aşternute câteva ţoluri de lână sau „bituşca” ciobanului, servea ca loc de dormit.
Coliba se utiliza la tipul de păstorit pendulator, stâna mutându-se periodic din motive economice: furajarea animalelor şi gunoirea („târlirea“) terenurilor aride de pe Valea Meteşului (Ampoiului) cu îngrășământ de origine animală, care grăbea refacerea păşunii.
