Teascul pentru ulei şi must din mere, Romoşel, judeţul Hunedoara, 1922
Teascul a intrat în patrimoniul muzeului în anul 2002. În sat era folosit la obținerea uleiului comestibil extras din semințe (dovleac, nucă, jir, cânepă), precum și a mustului din mere și struguri.
Semințele oleaginoase se pun în jgheabul circular din vecinătatea teascului și se zdrobesc prin rostogolirea roții de piatră împinsă de om sau trasă de cal. Produsul obținut se cerne, cojile se înlătură, reținându-se doar făina din miezul seminței, care se amestecă cu apă și se frământă până se obține o pastă care se prăjește pe plită. Din pasta prăjită (până devine sfărâmicioasă) se face o turtă care se învelește cu pănură și se pune într-un cilindru de fontă găurit ce se așează în teasc. Conținutul cilindrului este presat de un piston din lemn apăsat de grinda masivă (furcă), prevăzută cu o piuliță în care se înfiletează treptat șurubul de lemn ce are atașată la partea inferioară o greutate pentru a-i mări puterea de presare. Dintr-o turtă se pot obține 1 – 1,5 litri de ulei.
Instalația avea dublă utilizare, obținându-se cu ajutorul ei și mustul din mere care, prin fermentare, se transforma în oțet. Merele erau puse în jgheab și zdrobite cu roata de piatră, după care erau transferate în teasc, într-un coș din blăni de lemn dispuse vertical și orizontal. Pentru presare se proceda la fel ca la obținerea uleiului. Acest procedeu era folosit și la stoarcerea strugurilor, după ce aceștia stăteau la macerat câteva zile într-un vas de lemn.
