Gospodărie, BANCU, Harghita anul 1862
Amplasat în sud-estul județului Harghita, satul Bancu a făcut parte din Scaunul Secuiesc al Ciucului din Regatul Ungariei și din Regimentul Secuiesc de Infanterie ce asigura granița militară a Transilvaniei. De aici, a fost transferată în anul 1956 în Muzeul Satului gospodăria lui Máté Benedek, ce ilustrează arhitectura populară a secuilor din regiune.
Zona de coline din Depresiunea Ciucului, bogată în păduri și pășuni, a facilitat dezvoltarea unor ocupații precum lucrul la pădure și creșterea bovinelor, a căror exploatare se reflectă în structura și proporțiile mari ale construcțiilor anexe destinate adăpostirii animalelor, uneltelor și mijloacelor de transport. Alături de casă, din gospodăria Bancu mai fac parte: o bucătărie de vară cu atelier de tâmplărie, o șură de mari dimensiuni cu grajd și magazie de lemne, cotețe și o magazie de cereale. Intrarea în curte se face printr-o poartă cu columbar, bogat ornamentată.
Casa, datată în 1862, este construită pe o temelie de piatră, cu pereții din cununi orizontale de bârne de brad. Acoperișul în patru ape repezi are o învelitoare de draniță, cu ruptură de pantă în treimea superioară pentru a facilita evacuarea treptată a unei mari cantități de zăpadă. Prispa deschisă parțial este plasată doar la fațadă.
În plan, locuința cuprinde o tindă ce permite accesul atât în camera de locuit („casa mică”), cât și în camera de oaspeți („camera de paradă”). Din perimetrul celei din urmă, este delimitat un spațiu destinat depozitării alimentelor sau hainelor. În camera de zi, se remarcă vatra cu hornul acoperit cu plăci ceramice (cahle) smălțuite în verde. În camera curată, paturile, băncile de lângă pereți, masa înaltă și dulapul fac parte din categoria mobilierului pictat cu motive florale, reprezentativ pentru populația secuiască din zonă. Textilele au decor simplu și sunt dominate de culorile roșu, alb și negru. Ceramică smălțuită lucrată de meșterii din Corund oferă interiorului strălucire și confort.
