Berbeşti, Maramureş, 1775
Provenind de pe Valea Marei, gospodăria lui Pop Gheorghe Tomanu din satul Berbești este reprezentativă pentru arhitectura populară din Maramureșul secolului al XVIII-lea. Alături de casă, din ansamblu mai fac parte grajdul cu șură, „coșul” pentru porumb, „colejna” pentru adăpostirea lemnelor de foc și uneltelor, precum și „șoprul cu corfă”, o construcție ingenioasă cu acoperiș mobil pentru păstrarea fânului. Anexele și obiectele din interior ilustrează principalele ocupații ale locuitorilor din zonă: creșterea vitelor, agricultura și lucrul la pădure.
Construcțiile gospodăriei Berbești, reconstruite în Muzeul Satului în anul 1961, sunt ridicate pe temelii din piatră, cu pereții din grinzi masive cioplite în lemn de stejar și au acoperișuri cu pante repezi și învelitori din draniță. Ansamblul este împrejmuit de un gard împletit din nuiele de alun cu acoperiș din șindrilă și prezintă la intrare o poartă monumentală datată în 1903 și sculptată cu măiestrie. Printre decorațiile acesteia, remarcăm soarele și luna, chipul uman, mâna, frunza de stejar, frânghia răsucită, „colacul” etc. În cadrul casei, atrage atenția „grinda meșter” pe care au fost sculptate anul ridicării („1775”) și numele meșterului („Pașco de pe Sălaje”).
Planul locuinței cuprinde trei încăperi: camera de locuit („casa”), tinda rece și cămara pentru alimente, aliniate de-a lungul unei prispe deschise, cu stâlpi sculptați și uniți prin arcade. Camera este dotată cu o vatră cu horn, cuptor și „prichici”, un loc amenajat lângă sobă pe care țăranii se puteau odihni în zilele geroase de iarnă. Interiorul este caracterizat printr-un mobilier simplu și funcțional, cu patul dispus pe o latură, lavițele așezate în unghi drept și masa cu scaune în centrul încăperii. Culmea cu țesături policrome de deasupra patului, ustensilele din lemn, farfuriile și ulcioarele din centrul ceramic Vama, lucrate în culori vii, și țesăturile din lână vopsite în culori vegetale îmbogățesc decorativ casa.
