Drăguş, jud. Braşov, sec. al XIX-lea
Gospodăria lui Nicolae D. Fogoroș–Jojoiu din satul Drăguș, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1936. Provenind din „Țara Oltului” sau „Țara Făgărașului”, ea este reprezentativă pentru arhitectura populară românească dezvoltată în regiune. Deși situat la poalele munților, ocupațiile principale ale locuitorilor din Drăguș au fost agricultura și creșterea animalelor. Printre acestea, specifică satului era creșterea „druganelor” (bivolițelor), aspect reflectat și în proporțiile șurei cu grajd ce completează gospodăria.
Casa din muzeu este construită pe o temelie medie din piatră, ce adăpostește pivnița, și are pereții din cununi orizontale de brad, tencuiți și văruiți. Acoperișul în două ape are o învelitoare din țiglă, așezată în solzi. Locuința are fronton cu pinion la stradă, iar spre curte o prispă cu stâlpi fasonați și balustradă traforată. Planul casei este asimetric, cuprinzând o tindă cu cămară de alimente și o cameră de locuit cu „celar” în spate, destinat rezervele de haine.
Specificul interiorului caracteristic zonei Făgărașului este dat de bogăția pieselor aparținând principalelor genuri ale creației populare (textile, ceramică, pictură pe sticlă, lemn). Astfel, mobilierul pictat cu motive florale sau sculptat este adosat pereților, îmbrăcați în țesături de interior în care domină roșul și negrul. Deasupra ferestrelor, subliniate de ștergare lungi, sunt prinse farfurii smălțuite cu rol decorativ. Între ferestre sunt atârnate icoane de dimensiuni mari, pictate pe „glajă” (sticlă de manufactură). Mesele și patul înalt sunt acoperite de numeroase țesături de bumbac și lână lucrate în gospodărie.
Remarcăm leagănul împletit din nuiele al copilului, care are la rândul său un legănuș de joacă pentru păpuși, precum și „buzduganul” (piesă de forma unei cruci cu două brațe confecționată de către fete și flăcăi din cele mai frumoase spice și care era purtat în alai către casa celui care organizase claca de seceriș).
