Dumitra, jud. Alba, sec. al XIX-lea
Situat în zona etnografică a Podișului Târnavelor, satul Dumitra este reprezentativ pentru arhitectura rurală tradițională a începutului de secol al XIX-lea din Câmpia Transilvaniei. De aici, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1959 o gospodărie de mici dimensiuni, tipică țăranilor liberi, dar cu puțin pământ, care lucrau pe marile latifundii nobiliare. Starea socială a foștilor proprietari este sugerată și de lipsa construcțiilor anexe mari. Alături de casa de locuit, din gospodărie mai face parte doar un mic pătul pentru porumb.
Locuința are pereții realizați dintr-un gard de nuiele împletite și „brușite” cu lut, aceștia fiind ulterior văruiți. Acoperișul este în patru ape cu muchiile rotunjite și are învelitoare din „jipi” (mănunchiuri din paie de grâu, secerate manual și fixate pe șarpantă cu nuiele din răchită). Casa este întunecoasă, interiorul primind lumină doar prin trei ferestre minuscule cu câte patru ochiuri de geam. Ramele ferestrelor, ca și zona din jurul lor, sunt vopsite cu albastru și contrastează cu brâul vopsit cu oxid galben de la baza pereților.
Planul casei este simplu, cuprinzând tinda și o cameră de locuit. În tindă, atrage atenția cuptorul de formă piramidală cu vatră în față și un mic acoperiș de protecție a învelitorii de paie împotriva scânteilor (numit „babură”). Lângă acesta, se află și un sistem de afumătoare pentru fructe. În camera de locuit, o piesă interesantă de mobilier este patul cu baldachin (cu „cobără”), construit pe un schelet de lemn și acoperit cu țesături de lână. Lavițele cu ladă și masa cu scaune înalte completează mobilierul. Textilele policrome în care predomină albastrul, roșul și negrul, ceramica așezată pe pereți și la grindă, precum și icoanele pe sticlă conferă interiorului un plus de strălucire.
