Jurilovca, Tulcea, 1898
Provenind de pe coasta Mării Negre, din apropierea lacului Razelm, gospodăria din Jurilovca este un ansamblu tipic lipovenesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Refugiați din părțile centrale ale Rusiei, nemulțumiți fiind de reformele din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, lipovenii s-au așezat în mlaștinile și stufărișurile din Delta Dunării și pe malurile lacurilor dobrogene pe parcursul secolului al XVIII-lea. Aici, au dus o viață izolată, păstrându-și limba, portul, credința de rit vechi și obiceiurile. Erau pescari și viticultori, îndeletniciri reflectate atât de anexele ce alcătuiesc ansamblul, cât și de numeroasele obiecte specifice acestor ocupații.
Casa din muzeu, reconstruită în anul 1953, este copia unei locuințe lipovenești de la 1898, așa cum o atestă inscripția pictată pe ușa principală. Este construită pe o temelie din calcar, având pereții din chirpici (cărămizi nearse de pământ amestecat cu paie, turnat în forme și uscat la soare) și acoperișul în două ape cu învelitoare din stuf. Lemnul necesar se aducea de la distanță. Se disting decorațiile de la tâmplăria obloanelor, ferestrelor și ușilor, pictate în culori vii (albastru cobalt, alb, roșu închis, verde). Această ornamentație pictată este specifică regiunilor nordice și centrale ale Rusiei, unde se întâlnesc exemplare asemănătoare.
Casa are forma literei „L”, reunind sub un singur acoperiș atât locuința, cât și unele dintre anexele gospodărești. Partea rezervată locuinței cuprinde în plan cinci încăperi, toate comunicând între ele: „casa din față”, rezervată oaspeților (perednia hata), tinda (sența), „casa din mijloc” (serednia hata), tinda (sența) și bucătăria (cuhnia). Latura mai mică reunește ghețăria, șopronul, două magazii pentru unelte și alimente, afumătoarea de pește și grajdul. Din șopron se poate trece și în spatele construcției, spre baia „afumătoare” sau bania (cu aburi obținuți prin aruncarea apei pe pietre încinse) și un șopru ce adăpostește o piuă pentru ulei, instalația de răsucit funii și teascul pentru struguri. Din gospodărie mai fac parte o bucătărie de vară și un coteț pentru păsări.
Interiorul impresionează prin sobele cu muluri pictate în culori vii. Vechea tradiție a picturii ruse de caracter religios bizantin a fost continuată de iconarii din sat, care au realizat însă și lucrări cu teme laice ilustrate aici prin tablouri cu peisaje marine și flori. În compoziția interiorului sunt integrate adeseori fotografiile membrilor de familie. Ceramica policromă, textilele viu colorate și mobilierul pictat completează inventarul. Printre obiectele de uz casnic, în casă atrage atenția și „rucamoinicul”, un dispozitiv artizanal folosit pentru spălarea mâinilor.
Ocupația de bază este ilustrată prin seria variată de 50-60 de tipuri de unelte pescărești, adaptate după sezon la diferitele categorii de pește. Notăm „căpăușca”, o unealtă delicată din os de pește încrustat cu motive decorative, purtată la gât sub cămașă. Aceasta servea la vreme de furtună și primejdie pentru desfundarea urechilor pescarilor, înfundate cu nisipul adus de valuri.
