Măldăreşti, jud.Vâlcea, sec. al XIX-lea
Amplasat în colțul nord-estic al Olteniei, în zona depresionară a Horezului, satul Măldărești este reprezentativ pentru așezările răsfirate de la poalele dealurilor subcarpatice. Printre ocupațiile predominante ale populației s-au numărat creșterea vitelor, pomicultura, exploatarea pădurilor și practicarea meșteșugurilor, dintre care se remarcă olăritul.
Din această zonă a fost transferată în muzeu în anul 1936, casa autentică a săteanului Constantin Covrescu datată la începutul secolului al XIX-lea (1812). Pentru o mai bună ilustrare a arhitecturii țărănești locale, casa a fost extinsă prin adăugarea unui foișor din gospodăria lui Ion Triculete.
Locuința este construită pe un soclu din piatră tencuit și văruit în alb, cu pereți din bârne cioplite din lemn de brad, încheiate la colțuri în „cheotori” drepte. Are un acoperiș în patru ape prevăzut cu două lucarne („cucumele”) pentru evacuarea fumului din pod și învelitoare din șindrilă. Elementul caracteristic este reprezentat de foișorul cu o scară de acces laterală, dispus asimetric la fațada principală, a cărui menire este de a mări spațiul utilitar și de a proteja intrarea în pivniță (vara, aici se putea așeza războiul de țesut sau se amenaja un loc pentru dormit).
Spațiul interior este împărțit în două încăperi: tindă sau bucătărie („la foc”) și camera de locuit („la sobă”). În bucătărie, vatra liberă constituie punctul de greutate în funcție de care sunt repartizate piesele simple de mobilier: masa rotundă cu trei picioare, scăunele, lavița pe care se așază ustensilele de bucătărie. Tot aici, se află țestul și oalele de fiert din lut roșu cu decor în cercuri și zig-zag-uri din humă albă, realizate de olarii din Slătioara. Pentru a opri spiritele rele care în credința localnicilor ar putea pătrunde în casă pe gaura hornului, în zonă s-a generalizat obiceiul de a se ține o icoană de lemn, naiv lucrată, chiar la baza acestuia, numită icoană de vatră. Cu toate că se afuma până la înnegrire, icoana își păstra intacte însușirile magice și religioase.
În camera de locuit, ambianța plăcută este dată de piesele de mobilier lucrate în centrul Romanii de Jos (o masă înaltă, două paturi, două lăzi de zestre), de textilele viu colorate sau sobre (prosoape, perdele, vâlnice și catrințe cu fir metalic) și de piesele din ceramică smălțuite și bogat decorate policrom, produse în vestitul centru de la Horezu.
Ansamblul cuprinde și o anexă cu două niveluri: cotețul pentru porci, din bârne de lemn, la parter și magazia pentru porumb („pătul”), din nuiele împletite, la etaj.
