Moişeni, com. Certeze, jud. Satu Mare
Casa lui Moiș Văsâi a’ lui Ion Cobuț din satul Moișeni, comuna Certeze, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1936. Provenind din nord-vestul țării, dintr-o așezare izolată de tip răsfirat, ea este reprezentativă pentru arhitectura populară din Țara Oașului.
De la intrarea în gospodărie remarcăm originalitatea porții numită „vraniță cu boc” care, deși masivă, se poate deschide și închide cu mare ușurință, întreaga structură sprijinindu-se în echilibru pe un butuc îngropat în pământ. Alături de casă, din gospodărie mai fac parte o cămară cu prispă („găbănaș”), o poiată pentru vite, un coteț pentru porci și o cruce înaltă cu rol de protecție („rugă”). Atât anexele gospodărești, cât și inventarul casei din muzeu ilustrează ocupațiile principale ale locuitorilor: creșterea oilor și vitelor, agricultura, pomicultura și lucrul la pădure.
Casa, datând din 1780, a fost construită pe o temelie din bolovani de râu și are pereții formați din două sau trei „blăni” de stejar, cioplite cu securea și îmbinate la capete în crestătură dreaptă („Blockbau”). Acoperișul are patru ape cu pante foarte repezi, iar învelitoarea este din draniță de stejar. Pe coamă se înalță un mic acoperiș conic („hornetă”), construit pe o roată de car și protejat de o cruce. De o remarcabilă valoare artistică este decorul cioplit și sculptat, întâlnit atât pe poarta de intrare, cât și pe balustrada prispei, pe ancadramentele ușilor și ferestrelor casei, precum și pe construcțiile anexe.
De o remarcabilă valoare artistică este decorul cioplit și sculptat, întâlnit atât pe poarta de intrare, cât și pe balustrada prispei, pe ancadramentele ușilor și ferestrelor casei, precum și pe construcțiile anexe.
Planul locuinței cuprinde trei încăperi: tinda mediană, cămara și camera de locuit („soba”). La intrarea în casă se află o ușă masivă de stejar, prevăzută cu o încuietoare secretă din lemn. În tindă, regăsim războiul de țesut și diferitele unelte necesare industriei casnice textile. În camera de locuit, atrage atenția „cuptorul cu știol”, placat cu cahle de ceramică smălțuită de culoare verde. Inventarul este bogat, în culori vii, ce creează o armonie veselă și caldă. Se remarcă mobilierul sculptat, patul înalt și leagănul copilului, țesăturile dominate de roșu aprins, ceramica din vestitul centru de la Vama și icoanele pe sticlă lucrate la Nicula.