Gospodăria Năruja, Jud. Vrancea, sec. al XIX-lea
La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Năruja făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna, situată în munții Vrancei din curbura Carpaților. În zonă, ocupația predominantă a locuitorilor este păstoritul, lucru evidențiat prin uneltele și ustensilele din casă: cofa de apă, bota de lapte, untarele și alte numeroase vase specific păstorești.
Cu o elevație adaptată terenului în pantă, locuința săteanului Luca Țigănușu din Năruja, transferată în muzeu în anul 1957, conservă o tipologie arhitecturală din care nu lipsesc compozițiile volumetrice ce au la bază simplitatea și funcționalitatea.
Elementul arhitectural specific casei este reprezentat de foișorul dispus în decroș față de planul pereților, înconjurat de un parapet frumos traforat, numit în grai local „zăstalniță”.
Planul casei include două încăperi: una foarte îngustă la intrare (tinda), folosită la depozitarea uneltelor și diverselor materiale întrebuințate în gospodărie, şi o alta mai mare, ce constituie locuința propriu-zisă, având funcții multiple: bucătărie, cameră de lucru, dormitor, loc de primire a oaspeților. Ansamblul format din vatra liberă (aflată la nivelul de călcare și poziționată spre mijlocul încăperii), cuptorul de piatră și coșul înalt din nuiele lutuite constituie un martor al evoluției istorice târzii.
Nota aparte a interiorului este dată de dispunerea țesăturilor în jurul pereților, în mai multe „frize” formate din păretare de lână cu alesături, ștergare și „batiste” policrome.
