Casă, Saschiz, Mureş 1762
Situat în Podișul Târnavelor, Saschiz este un sat întemeiat de coloniștii sași în sec. al XIV-lea, concomitent cu zona Sighișoarei. De aici, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1995 casa lui Băcișor Dumitru, reprezentând un exemplar specific pentru arhitectura populară din satele cu majoritate etnică săsească. Printre ocupațiile principale ale românilor din Saschiz se numărau păstoritul, creșterea animalelor și agricultura. Ulterior, aceștia au preluat de la sași și meșteșugurile cojocăritului, olăritului, dogăritului, fierăritului. De altfel, obiceiul românilor de a-și da copii să slujească la sași pentru a deprinde meserii s-a păstrat până după al doilea război mondial.
Ca în întregul areal marcat de cultura cu profil german, arhitectura din sat este de influență săsească, casele fiind amplasate de obicei cu frontonul îngust la drum. Frontoanele acestora sunt de formă triunghiulară, înălțate până la coama acoperișului redus la două ape. Gospodăriile sunt închise cu ziduri și porți masive.
Casa transferată în muzeu a fost ridicată în anul 1762 în locul numit „Românime”. Construită din bârne masive de stejar de dimensiuni impresionante, cioplite rudimentar cu barda și îmbinate în cheutori „nemțești”, are două încăperi: tinda și camera de locuit. Sub aceasta din urmă, a fost ridicată pivnița la care meșterul de la acea dată a îmbinat în mod reușit două feluri de materiale pentru zidărie: piatra alternând cu rânduri de cărămidă. Accesul în pivniță se face pe latura de la drum, iar în perioada rece a anului, printr-un capac fixat în dușumeaua camerei de locuit. Acoperișul în două ape repezi are învelitoarea din țiglă în „solzi”. Gospodăria este completată de cuptorul de pâine și de gardul din zid de cărămidă acoperit cu țiglă și poartă mare de lemn.
