Gospodăria Şurdeşti, Maramureş, secolul al XVIII-lea
Casa lui Crăciun Parasca din Șurdești, datată în secolul al XVIII-lea, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1967. Provenind dintr-un sat de tip răsfirat de zonă colinară, ea este reprezentativă pentru arhitectura populară a Țării Lăpușului. Alături de casă, în curte se pot vedea o serie de anexe gospodărești ce ilustrează principalele ocupații din zonă, agricultura, pomicultura și păstoritul: șura cu grajd, „găbănașul” pentru păstrarea cerealelor, cotețul pentru porci, „coșarca” pentru porumb, grajdul „la oi” și „bujdeiul” pentru uscat și afumat fructele.Gospodăria transferată în muzeu în anul 1967 datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, provenind din Ţara Lăpuşului, zonă, care alături de alte „ţări” româneşti (Maramureş, Făgăraş, Haţeg etc.), atestă vechea organizare politică a populaţiei româneşti, cu mult înainte de constituirea primelor formaţiuni statale. În concordanţă cu mediul geografic şi cu evoluţia istorică şi în funcţie de condiţiile social-economice, satul Şurdeşti s-a dezvoltat ca sat de tip răsfirat, reprezentativ pentru aşezările româneşti din zona colinară. Ocupaţiile tradiţionale sunt agricultura, pomicultura, creşterea animalelor, mineritul şi lucrul la pădure. Modul de aşezare al construcţiilor – şura cu grajd, la intrarea în gospodărie, spre uliţă şi casa, plasată în a doua parte a curţii – înscrie structura gospodăriei în tipul de „curte dublă”, specifică satelor cu economie pastoral – agricolă.
Casa are un aspect monumental și auster, fiind construită pe o temelie înaltă din mari bolovani de piatră, cu pereții din bârne rotunde de stejar, tencuite și văruite în partea stânga a intrării. Bârnele sunt îmbinate la capete „căucește”. Acoperișul în patru ape are învelitoarea dintr-un strat gros de paie călcate. La fațadă, în dreptul intrării, prezintă o scară dintr-o placă lată de piatră, precum și o prispă parțială.Majoritatea pieselor de mobilier provin din centrul specializat de la Plopiş, sat învecinat cu Şurdeşti. Ştergarele, lepedeele (cearşafurile), feţele de masă, căpătâiele de pernă şi diversele ţesături de lână şi de bumbac care împodobesc interiorul casei dovedesc priceperea şi bunul gust al celor care le-au realizat.
În plan, locuința cuprinde trei încăperi: tinda rece dispusă asimetric, odaia de locuit, cămara pentru alimente și unelte. În interior se pot observa numeroase piese de mobilier care provin din centrul specializat de la Plopiș, sat învecinat cu Șurdești: patul, lavița masivă pentru odihnă și dormit, lada de zestre, cuierul în care sunt așezate canceele smălțuite, masa cu scaune înalte. Remarcăm și icoanele pictate pe sticlă, care amintesc tradiția cunoscutului centru de la Nicula. Nu în ultimul rând, ștergarele, lepedeele (cearceafurile), fețele de masă, căpătâiele de pernă și diversele țesături din lână și bumbac care împodobesc interiorul dovedesc priceperea și bunul gust ale celor care le-au realizat.
