Tilișca, jud. Sibiu
Situat în sud-vestul Transilvaniei, în zona Mărginimii Sibiului, satul Tilișca este reprezentativ pentru viața și arta populară a crescătorilor de oi transhumanți din zona de munte a Sibiului. De aici, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1936 locuința Anei Emanoil, datată în 1847 – an cioplit în rama ferestrei de la stradă.
Casa din muzeu reprezintă doar jumătatea din sat a gospodăriei, cealaltă jumătate (alcătuită din coliba pastorală și adăpostul animalelor) aflându-se la munte. Locuința este construită pe un soclu înalt din piatră ce adăpostește parțial și pivnița, și are pereții din bârne cioplite în patru muchii, netencuiți la exterior. În față, are un mic pridvor închis prin scânduri traforate și stâlpi fasonați. Acoperișul înalt, cu pante repezi, este învelit cu șindrilă lungă (1-1,5 m). Accesul în interiorul gospodăriei se face printr-o poartă masivă cu stâlpi din lemn de stejar și frumoase crestături, datată 1829.
Planul locuinței cuprinde o tindă mediană și două încăperi: camera de locuit, respectiv camera de oaspeți („casa mare”). În tinda fără tavan, un loc important îl ocupă cuptorul de copt pâinea și o mică vatră liberă unde stă ceaunul de fiert, agățat cu lanț metalic la grindă. În dreapta este camera de locuit cu soba de gătit și un coș zidit din plăci ceramice dreptunghiulare nesmălțuite, cu reliefuri florale vopsite în verde.
În ambele încăperi, remarcăm mobilierul sculptat (patul, scaunele, dulapuri) sau pictat cu decor policrom floral (lăzi, cuiere) și țesăturile din cânepă și bumbac în forme dreptunghiulare și lungimi variabile. În cuiere și la grindă, sunt agățate icoane pe sticlă sau cancee și taiere cu ornamente florale, geometrice și zoomorfe bogat colorate. Furcile de tors cu aripi dantelate și „bâtele ciobănești” atrag în mod special atenția. Marea bogăție de culori a interiorului imprimă acestei locuințe o atmosferă luminoasă și veselă.
