Moara de apă cu făcaie, Teregova, sec. al XIX-lea, Teregova, Jud. Caraș-Severin
Instalaţia a fost adusă în Muzeul Satului în anul 1961, fiind primul exemplar de acest gen expus într-un muzeu în aer liber. Caracteristica definitorie a morii cu ciutură este construcţia înălţată pe piloni, aşezată deasupra iazului, deviat din cursul apei. De regulă, construcţiile sunt amenajate pe cursuri mici de apă.
Mecanismul este format din: ax, pietre, coş/postavă, jug. Pereţii sunt construiţi din bârne de secţiune dreptunghiulară, tăiate şi cioplite din trunchiuri groase, aşezate în cununi şi încheiate în crestătură dreaptă, iar acoperişul este învelit cu şindrilă dreaptă.
Moara cu roată orizontală (cu ciutură, cu turbină, cu făcaie, sau cu titirez, cum este denumită în diferite zone) reprezintă cel mai interesant tip de moară din România, roata orizontală sau ciutura fiind considerată ca prototipul turbinelor de mai târziu. După râşniţă, acest tip se încadrează într-o fază superioară din evoluţia dezvoltării morăritului.
În seria tipologică a morilor hidraulice, moara cu ciutură e cea mai simplă instalaţie, bazându-se pe o transmisie directă a mişcării, de la roata hidraulică la piatra alergătoare (cea care se mişcă/ se roteşte).
