Oloiniţa Valea Mică – Zlatna, jud. Alba, sec. al XIX -lea
Denumită local „oloiniță”, instalația a fost transferată în muzeu în anul 1967 și este alcătuită din patru componente distincte implicate în același proces tehnologic, și anume fabricarea uleiului din semințe oleaginoase.
Roata hidraulică și axul cu pene antrenează ciocanele care lovesc semințele plasate în „oală”, pisându-le. Făina obținută în urma pisării se cernea în sită și se frământa cu apă, turta rezultată fiind ulterior prăjită pe o tavă metalică integrată în cuptor. Odată prăjită, turta era supusă presiunii grinzii masive a teascului prin răsucirea șurubului din lemn, uleiul curgând în lăcașul săpat în talpa teascului. Din 3-4 kg de semințe se obținea aproximativ 1 litru de ulei, în funcție de calitatea semințelor.
Instalația este completată de un zdrobitor alcătuit dintr-o piatră rotundă rostogolită într-un jgheab semicircular. Fructele (în special mere) erau zdrobite și introduse în teasc obținându-se ulterior, prin fermentație, oțetul alimentar.
Complexul este adăpostit sub un șopron cu stâlpi de lemn, înconjurați de un zid scund de piatră, care susțin un acoperiș în patru ape cu învelitoare din șindrilă (inițial din paie).
