Gospodărie huţulă cu ocol întărit, sec. al XIX-lea , Breaza, jud. Suceava
Gospodăria Breaza, construită în prima jumătate a secolului XX (cca. 1925), provine din satul Porcescu, comuna Breaza şi este specifică unei populaţii de etnie huţulă. Integrată în zona etnografică Câmpulung Moldovenesc şi amplasată la o altitudine de aproximativ 1000 m, gospodăria huţulă se încadrează în peisajul arhitectural specific zonelor de munte, fiind alcătuită din casă, grajd şi două adăposturi („șuri”) pentru lemne.
Ocupaţiile principale ale locuitorilor din această zonă au fost creşterea animalelor (în special vite şi cai), exploatarea lemnului, cât și agricultura, terenurile arabile fiind obţinute prin lăzuire.
Casa, construită din lemn de răşinoase, ridicată pe un soclu scund de piatră de râu, are în plan trei încăperi (două camere şi o cămară) şi o prispă parţială dispusă în dreptul camerei de zi. Pereţii casei sunt tencuiţi pe o cercuială din şipci dispuse oblic cu o mixtură realizată din nisip şi var. Şarpanta, în patru „ape“, cu pantă mare, adaptată la o zonă cu ploi şi zăpezi frecvente, este acoperită cu draniţă. Grajdul, construit în tehnica „blockbau”, cu bârne lungi de 14 m, prezintă două anexe (colejne) lipite de pereţii laterali, ce servesc ca adăpost pentru oi.
Ţesăturile de port sau broderiile care organizează interiorul se remarcă prin decoruri predominant vegetale şi florale, lipsite de regularitatea şi simetria prezente la românii din Bucovina şi nu numai. Chiar şi din punct de vedere cromatic există diferenţe; în timp ce culorile negru şi alb domină compoziţiile ornamentale moldoveneşti (aspect accentuat după prima conflagraţie mondială, foarte multe femei purtând doliu după soţii pierduţi pe front), portul huţănesc se remarcă prin folosirea tonurilor a două culori primare (roşu şi galben) şi una secundară (portocaliu). O serie de obiecte expuse în camera curată amintesc de preocupările proprietarului (acordeon, cobză, trâmbiță, etc.). Atrage atenția „Toporekul” sau Baltagul, armă de prestigiu purtată în zile de sărbătoare doar de cei înstăriţi, capabili să plătească 5 coroane administraţiei austro-ungare pentru acest privilegiu.
