Şteamp Aurifer, Bucium-Poieni, jud. Alba
Satul Poieni este aşezat în Ţara Moţilor, la aproximativ 10 km de Abrud, la o altitudine de cca. 1000 m, pe valea Arieşului Mic. Cursurile celor trei pâraie de munte ce străbat satul au determinat structura aşezării de tip risipit, ale cărei locuinţe şi instalaţii tehnice au urmat firul apelor. Agricultura în terase practicată până la o altitudine de 1000-1200 m se împletea strâns cu creşterea animalelor şi alte îndeletniciri străvechi, ca vărăritul şi aurăritul. Aurăritul, ca meşteşug specializat până în epoca modernă, atestă atât bogăţia minereurilor aurifere pe teritoriul ţării noastre cât şi vechimea lui între ocupaţiile poporului român. Mineritul cu caracter ţărănesc a constituit ocupaţia principală pentru numeroase gospodării din Munţii Apuseni. Aurul se obţinea din două surse. Cel mai rudimentar mod de exploatare era prin spălarea aluviunilor aurifere din râurile bogate în zăcăminte cum erau cele ale Arieşului, Ampoiului, Crişului Alb, Crişului Negru etc. O altă cale de obţinere a aurului consta din extragerea şi prelucrarea minereului aurifer din filoanele primare şi din minele părăsite de stat şi arendate de către minerii ţărani. Minereurile cu conţinut bogat se extrăgeau numai cu dalta şi ciocanul. Minereul era măcinat în râşniţe sau pive de mână metalice. Minereurile cu conţinut mai sărac erau prelucrate în instalaţii speciale numite şteampuri. Marele număr de şteampuri din zonă precum şi perpetuarea lor până în secolul XX, atestă importanţa economică în regiune a unei îndeletniciri cu vechi tradiţii în ţara noastră.
Şteampul din Poieni datează din 1926, fiind adus şi reconstruit în muzeu în 1950. Construcţia care adăposteşte instalaţia este un şopron deschis, cu acoperiş în două ape şi învelitoare din scânduri. Acţionat prin energie hidraulică, şteampul este compus din nouă ciocane de lemn, numite „săgeţi”, ce au capetele inferioare întărite cu piatră de granit. Săgeţile sunt susţinute de un jug, ale căror părţi verticale sunt fixate într-o talpă masivă. În talpă sunt săpate „pive” în care se zdrobeşte minereul aurifer prin căderea succesivă a săgeţilor ce sunt ridicate alternativ de penele fixate pe un fus orizontal. Fusul are rol de a acţiona instalaţia prin intermediul roţii hidraulice fixată la unul din capetele lui. Minereul, udat continuu cu apă şi lovit cu ciocanele, se transforma într-o pastă groasă care se strecura prin două site ce separă pivele de bazinul unde se strângea sterilul. Aurul, mai greu, rămânea pe fundul sitelor, de unde era scos şi spălat. Sterilul adunat în bazin era spălat din nou pentru a se separa şi aurul trecut prin site.
