Răpciuni Church, Neamț county, year 1773
Amenajările hidroenergetice ale râului Bistrița din perioada 1950-1960 au impus strămutarea forțată a 22 de sate, dintre acestea Răpciune (Răpciuni), Cârnu, Rețeș fiind definitiv pierdute. Peste 18.000 de locuitori au fost nevoiți să-și abandoneze gospodăriile care urmau să fie scufundate de apele lacului de acumulare de la Bicaz. În acel context, Muzeul Satului a reușit în anul 1958 să salveze biserica „Sfinții Voievozi” din satul Răpciuni, un valoros monument de arhitectură religioasă datat în anul 1773. Inscripția care-i atestă vechimea se prezintă sub forma unor slovo-cifre crestate pe ancadramentul ușii.
Biserica este construită pe un soclu din piatră, cu pereții din bârne de molid cioplite în secțiune dreptunghiulară, îmbinate la capete în „coadă de rândunică”, ultimele trei bârne de sub streașina acoperișului fiind prelungite în console. Acoperișul are învelitoare din draniță rotunjită și urmează planimetria construcției: absida pentagonală a altarului, naosul dreptunghiular cu cele două nișe laterale și pridvorul cu opt stâlpi și parapet, adosat pronaosului pe latura sudică. Cruci și rozete incizate decorează stâlpii pridvorului, arcada dintre naos și pronaos și chenarele ferestrelor.
Inside, the iconostasis with a structure typical of the eighteenth century, the pieces of furniture, the candlesticks and the Christmas worked from the trunk of a tree are noted. The painting with scenes from the passions of Jesus (in the nave) and the Old Testament (in the pronaos) was made by local crafts in two phases. In a special way, it was rendered in the pronaos, by Ioan Zugravul, the scene of the Judgment.
The inscriptions in Cyrillic letters in the porch, currently almost indecipherable, provide precise historical information. They remind of the Russian-Turkish war of 1828 ("When Muscali (I) entered Moldova, in the year 1828 April 23"), the cold winter of 1830, of the cholera epidemics of 1831 and 1865 or unusual events such as the invasion of Lascus from 1867.
