In Memoriam

  1. Acasă
  2. »
  3. Despre noi
  4. »
  5. In Memoriam

2022

25 martie 1947 – 18 august 2022

Răzvan Ciucă, etnolog și muzeograf, profesor de istorie, fost director al Muzeului Agriculturii din Slobozia a plecat dintre noi, în liniște și pace, pentru a se alătura celor care alcătuiesc edificiile de cultură românești!

A fost unul din experții în patrimoniul etnologic al României, care s-a remarcat, în anii 1990, prin înfăptuirea, deschiderea și coordonarea Muzeului Național al Agriculturii din Slobozia în anii 1996.

Cercetările de specialitate desfășurate pe teritoriul țării, până la pensie, au dus la sudii, monografii și publicații ale tradițiilor și obiceiurilor strămoșești, precum și lucrări de restaurări, salvări, amenajări și punere în valoare ale monumentelor din diverse zone arheologice ale țării.

Studiile domniei sale s-au aplecat și asupra istoriilor exploatațiilor agricole, viticole și horticole sau ale arheologiei industriale.

Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia rămâne cu o bogată moștenire după activitatea dlui Răzvan Ciucă, cel care a militat cu întregul său suflet său pentru sudiul și cercetarea patrimoniului tehnic agricol.

Sincere condoleanțe familiei îndurerate !

Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!

Colegii și Conducerea Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

Asociația Muzeelor în Aer Liber din România, președinte, Conf. Univ. Dr. Paula Popoiu

Imagine preluată de pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Agriculturii

25 aprilie 1942 – 3 martie 2022

Dr. Corneliu Bucur a plecat dintre noi pe neașteptate, la doar 79 de ani, alăturându-se celor care alcătuiesc panteonul culturii românești. A plecat să se odihnească puțin, după o activitate prodigioasă în domeniul culturii și științei românești.

Alături de Cornel Irimie este fondator al Muzeului Civilizației și Tehnicii Populare –ASTRA din Sibiu contribuind prin activitatea sa la extinderea și îmbogățirea cu monumente și obiecte unicat, a colecțiilor Muzeului și expoziției în aer liber.

A fost și va rămâne unul din corifeii științelor etnologice, cel care aproape două decenii a condus destinele unui muzeu de referință – Complexul Național Muzeal ”Astra”.

A fost acerbul susținător al păstrării, îmbogățirii și promovării patrimoniului etnologic, în sens mai larg, al promovării culturii și științei românești în lume. Spirit novator, a dat vitalitate activității muzeale, a condus numeroase publicații de specialitate, a creat o operă bogată și netrecătoare reprezentând cu înalt profesionalism știința și cultura românească la congrese și întâlniri internaționale.

Corneliu Bucur a fost un veritabil magistru care în calitate și de profesor universitar a îndrumat pașii multor generații de tineri care s-au aplecat spre studiul culturii și civilizației rurale.

Dupa 1990 a fost primul președinte al Asociației Muzeelor în Aer Liber din România (AMALR) și membru activ și dinamic în board-ul Asociației Muzeelor în Aer Liber din Europa (AEOM) aflându-se printre organizatorii primei conferințe AEOM găzduită de România în anul 1993. Postumitatea lui Corneliu Bucur, fixată prin numeroase lucrări de mare ținută academică se adaugă bogatei sale moșteniri.

Sincere condoleanțe familiei !

Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!

Colegii și Conducerea Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

Membrii Asociației Muzeelor în Aer Liber din România

Paula POPOIU, manager, președinte AMALR

*Sursa imaginii – Arhiva MNS ”D G” – 2016, Aniversarea celor 80 de ani de la înființarea Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

04.01.1954 – 03.02.2022

A plecat dintre noi prea devreme, prea neașteptat, Ioan Onisei, apreciat om de cultură, director adjunct la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București în perioada 2014-2021 și manager interimar al aceleiași instituții.
Cei care l-au cunoscut – specialişti din muzee, teatre, foști colegi, îi spun pentru ultima oară rămas bun.

Dumnezeu să-l odihnească și să-i lumineze Calea spre Ceruri!

Sincere condoleanțe familiei!

Echipa Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti”

Sursă foto – www.paginademedia.ro

2021

Vița Lepădatu, Băbeni, Vâlcea

Cu profundă durere Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti” anunță dispariția doamnei Vița Lepădatu și adresează familiei Sincere condoleanțe!

Vița Lepadatu s-a născut în satul Vulturești, jud. Vălcea într-o familie de meșteri cioplitori în lemn. Părinții săi confecționau linguri, găvane, copaie, scaune, mese și alte obiecte din lemn folosite în gospodăriile țărănești.

Folosind esențe de prun, păr și cireș și utilizând cu migală și minuțiozitate dalta și cuțitul, obiectele sale s-au bucurat de aprecierea iubitorilor de frumos fiind admirate la târgurile din țară și străinătate.

În anul 1999, Vița Lepădatu a făcut parte dintr-un grup de meșteri populari care au reprezentat România la Washington.

Pentru pasiunea sa, respectul pentru frumos, calitatea obiectelor sale, și interesul de a perpetua tradițiile, a fost răsplătită cu importante premii în țară și străinătate.

Numele său va rămâne în istorie înscris in galeria celor mai talentați creatori de artă populară românească, cât și în inimile celor care au avut prilejul să o cunoască.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colectivul Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti”

Imagine preluată de la adelaparvu.com


Haszmann Pál

12 august 1942 – 10 aprilie 2021

A plecat dintre noi prof. Haszmann Pál, cel care a fost, este şi va rămâne o personalitate marcantă pentru viaţa ştiinţifică şi culturală a României şi nu numai.

Din anul 1973 este Director al Muzeului Haszmann Pál din Cernat, sectie a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe și gestionează și valorifică un patrimoniu important și valoros ale cărui colecții însumează 70.000 de obiecte etnografice. Dintre acestea se remarcă colecțiile de unelte și mașini agricole funcționale (utilaje agricole funcționale ce fac obiectul unei parade tehnice anuale), colecția de industrie a fontei (sobe din fontă, obiecte legate de viaţa spirituală (cruci, crucifixe), obiecte de uz casnic (vase, mojare, fiare de călcat) şi obiecte de podoabă (statui, ornamente, tăvi ornamentale, lumânări, lămpi); colecția instrumentelor de redare și transmisie a sunetelor (aparate radio, patefoane, gramofoane, stații morse etc.)

Muzeul este membru al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România şi al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, Haszman Pal a militat neîncetat pentru păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional.

Specialiștii Muzeului Satului din Bucureşti și membrii Asociației Muzeelor în Aer Liber din România împărtășesc durerea prin trecerea la cele veșnice a domnului Haszmann Pal și sunt alături de colegii săi și de familia îndurerată.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace!

Domnica Gheţ – Soveja, Vrancea

Cu profundă durere Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunţă meșterului popular Domnica Gheț şi adresează familiei Sincere Condoleanţe.

Octogenara fiică a Vrâncioaiei, Domnica Gheţ creatoare de artă populară din Soveja, a învăţat minunatul meşteşug al torsului, împletitului, ţesutului şi cusutului de la bătrânii satului. Dragostea pentru arta populară o moşteneşte din sat, unde toată lumea ţesea.

Alături de sora sa, încă de la 11 ani muncea şi cânta cât era ziua de mare.

Domnica Gheţ mărturisește că cel mai mult în viaţă ţine la credinţă şi la costumele populare. Cunoscută pentru autenticitatea şi valoarea creaţiilor populare vrâncene realizează covoare, cămăşi, fote, trăişti, aşternuturi folosind culori naturale, pânză ţesută în război, iar în ultimii ani a confecţionat şi măşti populare.

Dumnezeu să o odihneasca în pace!

Cu profundă durere Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunţă dispariţia doamnei Rita Shapira Shain – sculptor, colecționar, donator, filantrop.

Rita Shapira s-a născut la Bucureşti, unde a studiat sculptura la Şcoala de Arte cu profesorul Corneliu Medrea, care i-a devenit mentor. Până în 1972, dată la care a emigrat în Israel, a participat la Saloanele anuale de artă decorativă, la expoziţii personale şi de grup.

Lucrările sale, executate în bronz și marmură, a căror tema preferată este legată de maternitate și lumea inocentă a copilăriei, neatinsă de viciile vieții și încântătoare prin candoare, se află în colecţii particulare și ale unor mari muzee din Canada, Mexic, Statele Unite ale Americii, Elveţia, România, Israel, România.

Muzeul nostru a găzduit în perioada 2012 – 2020 o serie de evenimente precum: expozițiile temporare ”Jocuri de copii” (1 – 10 iunie 2012), ”Colecția Rita Shapira donată Muzeului Satului în anul 2013”, ”Rita Shapira – Păpuși. Carnaval” (6 – 31 decembrie 2015), “Lecția de geometrie” (31 mai – 30 iunie 2019), “Casa păpușilor. Jucării donate de Rita Shapira” (6 – 30 decembrie 2020); concursul – program „Opera unui artist: Rita Shapira văzută prin ochii copiilor” (14 noiembrie – 4 decembrie 2016).

Numele Rita Shapira Shain va rămâne înscris în galeria celor mai importanți colecționari din România cât și a muzeului datorită donațiilor sale.

Dumnezeu să o odihnească în pace! Recunoștință și regrete.

2020

Ioan Szabo (1962-2020)

Cu profundă durere anunțăm moartea lui Ioan Szabo, cel care a fost primarul comunei Șanț în perioada 2012-2020.

Muzeul Național al Satului îi va rămâne veșnic îndatorat pentru promptitudinea cu care a răspuns pozitiv inițiativei de a ajuta la restaurarea casei din comuna Șanț, în cadrul programului Adoptă o casă.

Astfel, în luna octombrie 2019, proiectul de restaurare a fost pus în practică prin contribuția primăriei și a companiei Silvania Internațional Prod SRL.

Aducem un prinos de omagiu familiei îndoliate.

Dumnezeu să îl odihnească și să îl aibe în pază.


Dumnezeu sa îl odihnească pe cel ce a fost unul dintre cei mai mari etnografi romani: profesorul Mihai Dancus!

Îmi amintesc acum, cand am aflat ca s-a terminat drumul in aceasta viața al bunului și nobilului coleg și prieten Mihai Dancus, cum l-am cunoscut in 1990. Eram tânăra și proaspăt consilier la Ministerul Culturii și ma simteam intimidata de ,,locomotivele,, muzeografiei românești, cei cu care pleacă astăzi sa se întâlnească in Lumina, Mihai Dancus.

A fost cel mai nobil și bun om pe care l-am întâlnit. Veșnic zâmbind, veșnic îngăduitor. A fost 35 de ani director de muzeu dar nu aceasta funcție l-a definit ci faptul ca el a fost Creator. El a dat naștere unui muzeu de talie europeană, cunoscut și apreciat in lume. Îmi amintesc cu câta pasiune vorbea de acest muzeu, cu câta bucurie ne ducea sa vedem ce a n-ai făcut, ce a mai găsit in teren, ce rarități a adus in muzeu.

A fost un om deosebit, cu o cultura clasica cum rar mai întâlnești in zilele noastre. A iubit satul, a iubit țăranul, a iubit cartea. A fost un păstrător de comori. Eu îmi sărbătoream ziua pe 5 Februarie, el pe 10 Februarie. Nu uita niciodată sa ma sune cu un telefon de ,, La mulți ani!,,.

Cineva l-a numit ,,nobilul Maramuresului,,. Eu l-as numi sufletul nobil al muzeografiei românești. Un om care a creat, o ființa rară. Îl așteaptă acolo sus, toți prietenii și colegii săi in mijlocul cărora era ca o lumina a bunătății și erudiției.

Drum bun in Lumina, nobile domn!

Dumnezeu sa te odihneasca după drumul greu !

Sa odihnești cu drepții in locul Iubirii absolute pentru ca și iubit mult in aceasta viața!

Condoleanțe familiei! Fii tare, Ioana! Domnul Mihai Dancus a plecat, dar te-a lăsat sa-i duci mai departe gândurile și faptele!
Drum bun, prietene !

Conf. Univ. Dr. Paula Popoiu Manager
Muzeul Național al Satului “Dimitrie Gusti”

(1962 – 2020)

Cu profundă durere Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunţă dispariţia doamnei Maria Zapca şi adresează familiei Sincere Condoleanţe.

Maria Zapca s-a născut și a crescut în casă de meșteri, cu război în casă.

La opt ani a început să toarcă, să coasă și să țeasă la război primele sale obiecte, furând meseria de la mama sa. Întreaga viață a lucrat cu măiestrie covoare de lână, cergi, trăiști, costume populare, ciorapi de lână, zgărdane, fețe de masă, iar la fiecare târg obișnuia să meargă cu războiul de țesut și caierul de lână. Cergile, trăiștile, ciorapii de lână zgărdanele sale sunt apreciate și căutate atât de vizitatorii târgurilor din România dar și de turiștii străini.

A înţeles cât de important este să nu lase să se piardă această îndeletnicire străveche și dorind să transmită meșteșugul mai separte, a predat lecții tuturor celor interesați: copiilor de la școlile din zonă, tabere de creație organizate de muzee, dar și la propria tabără organizată acasă.

Pentru pasiunea sa, respectul pentru frumos, calitatea obiectelor sale, și interesul de a perpetua tradițiile, a fost răsplătită cu importante premii și distincții.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti

2019

Dumitru Sofonea (1935 – 2019)


A trecut la cele veșnice celebrul cojocar Dumitru Sofonea din Drăguş, „Tezaur uman viu” Unesco

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunţă cu regret trecerea la cele veşnice a meşterului cojocar Dumitru Sofonea.
În anul 2011, Ministerul Culturii i-a acordat titlul onorific de „Tezaur Uman Viu”, pentru salvgardarea, păstrarea şi transmiterea patrimoniului cultural imaterial, ca o recunoaştere a meşterilor tradiţionali, iar în 2015, a fost decorat de preşedintele României cu Ordinul Meritul Cultural.

Originar din Ţara Făgăraşului, din satul Drăguş, Dumitru Sofonea, zis Traşu, a învăţat meşteşugul de la tatăl său Dumitru Sofonea, un neîntrecut cojocar din Ţara Oltului, preţuit de profesorul Dimitrie Gusti, care îl descoperă în timpul campaniei de cercetare din Drăguş. Pentru Dumitru Sofronea, cojocăritul a devenit îndeletnicirea de bază care deşi nu este uşoară – după cum mărturiseşte – este frumoasă, căci înfrumusețează nu numai portul ci şi sufletul.
A participat la numeroase târguri şi expoziţii în ţară şi străinătate şi a fost recompensat cu premii şi distincţii. Cojoacele lui Traşu` Sofronea se regăsesc în vestimentaţia locuitorilor din zonă, în numeroase colecţii muzeale şi particulare, în galerii de artă populară şi în expoziţii organizate în ţară şi străinătate (Suedia, Germania, Franţa).
Numele său rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească cât şi în inimile celor care l-au cunoscut.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

A plecat dintre noi prea devreme, prea neașteptat, Cristian Matei.

Apreciat arheolog și muzeograf, a fost consilier la Ministerul Culturii, diplomat de carieră și profesor îndrăgit de studenți.

Cei care l-au cunoscut – specialişti din muzee, foşti colegi, studenți – îi spun pentru ultima oară rămas bun.

Dumnezeu să-l odihnească și să-i lumineze Calea spre Ceruri!

Condoleanțe colegei noastre, Dr. Gabriela Matei și familiei!

(25 octombrie 1925 – 28 august 2019)

A plecat dintre noi, Vasile Parizescu, militar, pictor, om de ştiinţă, desenator, scriitor, colecţionar de artă, expert naţional in arta modernă şi contemporană. Din decembrie 1989 Vasile Parisescu (Parizescu) a iniţiat, fondat şi condus Societatea Colecţionarilor de Artă din România.
“M-am condus după principiul: Nu aştepta niciodată răsplată. Singura si adevărata răsplată este satisfacţia muncii tale. Totul am făcut cu pasiune: armata, ştiinţa, scrisul, pictura, colecţionatul, dragostea de ţară si familie. Nu am pictat niciodată urmărind un anume scop lucrativ, ci am făcut-o ca un joc, dintr-o mare bucurie, dintr-o mare pasiune; am fost criticat pentru această părere despre pictură care este un lucru atât de serios, de dificil şi, evident, celor care au făcut-o le-am dat oarecum dreptate; pentru mine era un joc spiritual, un joc al raţiunii, însă aprig şi de nedescris. A fost o viaţă întreagă o mare pasiune, o mare dragoste şi este încă, şi marile iubiri nu se clamează, nu se împărtăşesc întregii lumi; ele se şoptesc în spaţiul spiritual atunci când sunt singur, eu şi natura.”

(Vasile Parisescu (Parizescu) – Gânduri despre pictura mea, Album “Vasile Parizescu”, p.54, Editura Arta Grafică, 1994)

Toti cei care l-am cunoscut candva sau am lucrat cu domnul general Parizescu suntem consernati de disparitia lui pe care o doream mai indepartata. Ne exprimăm profundul regret pentru moartea acestui mare om care a luat cu sine o lume de rafinament si eleganta .

Numele său va rămâne înscris în istoria artei si în galeria celor mai importanți colecționari din România !

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Condoleante familiei!

Imagine Vasile Parisescu (Parizescu) © http://evelinepauna.ro/2015/11/18/vasile-parizescu-familia-mea-se-inrudeste-si-cu-nobilii-francezi-si-cu-pictorul-theodor-aman/

Astăzi, 28.05.2019, a încetat să bată inima mare a colegului nostru Satmari Dan.

Timp de 22 de ani, Dan a avut grijă, cu atenție și cu migală, ca toate instalațiile electrice din Muzeul Satului să funcționeze normal. Cunoștea la perfecție toată rețeaua de alimentare cu curent electric și a lucrat, vară și iarnă, prin căldură și prin zloată, ca muzeul și angajații săi să aibă lumină. Din păcate, lumina lui s-a stins într-o zi blândă și caldă de primăvară, cu soare, așa cum a fost și sufletul său. Rar am văzut în viața mea un om așa calm, simplu, modest și ascultător!

Adio Dane, drum lin spre lumina cerească!

Noi, colegii tăi, ne rugăm la Dumnezeu să te așeze, spre odihnă veșnică, în locul pe care îl merită sufletul tău bun și te asigurăm că nu te vom uita!

G.Badea

Iată câteva fotografii cu Dan la diferite activități din muzeu.

Ion Arsene – Poienarii de Muscel, com Jugur, jud. Argeş

(1931 – 2019)

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunță cu profund regret trecerea la cele veşnice a meşterului Ion Arsene, cel care a creat de-a lungul vieţii zeci de mii de instrumente muzicale, de la fluiere, ocarine şi cimpoaie.

Originar din satul Poienarii de Muscel, com Jugur, jud. Argeş, meşterul Arsene Ion s-a născut pe 25 decembrie 1931.
Inspirat de cântecele tradiționale ale zonei meşterul Ion Arsene a devenit purtatorul şi interpretul lor.

La formarea sa a contribuit ucenicia făcută pe lângă meşterul Pasăre Gheorghe din Ocniţa, Vâlcea.
Din anul 1970, meşterul Arsene a fost colaborator al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” fiind prezent la expoziţiile şi târgurile organizate aici de-a lungul anilor. Pasiunea lui a fost transmisă şi celor patru copii ai săi.

În 2002, a primit, din partea Preşedinţiei României, distincţia “Crucea naţională Serviciul Credincios, clasa a III-a”.
Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească, cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască.

Dumnezeu să-l odihnească!

22.01.1960 – 31.03.2019

Anunţăm plini de consternare, întristare şi durere plecarea neaşteptată din rândul colegilor de la Muzeul Satului, de lângă fiul şi soţul său, a doamnei Iliana Popazu, muzeograf de înaltă ţinută profesională, mamă şi soţie inegalabilă.

Este o grea pierdere pentru toţi cei care au cunoscut-o: colegi, prieteni, rude.

Profesionistă cu rigoare şi probitate, prietenă plină de discreţie, dar de mare disponibilitate sufletească, Iliana Popazu te cucerea cu stilul său de muncă şi de comunicare totdeauna plin de optimism şi de bună dispoziţie. Alături de colegii săi a scris pagini de neuitat în organizarea şi valorificarea patrimoniului acestui muzeu pe care l-a iubit din toată fiinţa sa. Multe din expoziţiile organizate la sediul muzeului, în ţară şi în străinătate, au purtat şi însemnele muncii sale. De curând a fost în echipa care a repurtat un imens succes cu expoziţia „Feminitate şi împodobire”, deschisă în Franţa la Lyon şi Chambery.

Sincere gânduri de susţinere sufletească familiei îndoliate şi triste de greaua despărţire.

Adela Petre – (1929 – 2019)

Cu profundă durere Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” anunţă dispariţia doamnei Adela Petre şi adresează sincere condoleanţe familiei.

Numele său rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească cât şi în inimile celor care au cunoscut-o.

S-a născut în satul Valea Sibiciului, comuna Pătârlagele, într-o familie care îşi realiza toate cele necesare casei şi familiei. De la bunica sa a descifrat alfabetul cusutului şi al ţesutului.

După ce s-a stabilit la oraş, a continuat această îndeletnicire pe care datorită talentului, iscusinţei şi fanteziei creatoare a transformat-o într-o adevărată artă.

Repertoriul creaţiei sale cuprinde piese remarcabile de port popular, ţesături de interior, cele realizate din păr de capră, şi deşi sunt cel mai greu de realizat, sunt cele mai dragi creaţiei sale. Folosind tehnici diferite de lucru, precum si fibra de culoare naturală, Adela Petre a reuşit întotdeauna să obţină efecte decorative remarcabile. Amintim câteva dintre motivele ornamentale întâlnite pe carpete sau covoare, traiste sau lăicere: zig – zag, linii drepte sau şerpuite, spicul de grâu, unda apei, crucea.

Adela Petre, un maestru desăvârşit, un meşter complet, a transmis această îndeletnicire, atât în familie, fiicei Cornelia Petre şi nepoatei Cristina Delciza Mareş, de altfel cunoscute sub numele de Cele trei generaţii de la Buzău, cât şi în cadru organizat – Şcoala Populară de Artă, muzee, târguri, festivaluri, tabere.

Ca însemn de recunoştinţă pentru întreaga activitate dăruite promovării creaţiei populare Adela Petre a primit multe medalii şi distincţii, dintre care amintim: titlul TEZAUR UMAN VIU – conform cerinţelor UNESCO, CETĂŢEAN DE ONOARE al ORAŞULUI BUZĂU şi a primit din partea PREŞEDINŢIEI ROMÂNIEI- ORDINUL CULTURAL în GRAD de CAVALER.

Multe din creaţiile sale fac parte din colecţiile marilor muzee din ţară şi străinatate, colecţii particulare, galerii de artă populară.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Dragomir Nicolae Popovici – 10 noiembrie 1952 – 8 martie 2019

Colectivul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” își exprimă profundul regret pentru pierderea Dr. Dragomir Nicolae Popovici, arheolog, profesor, cercetător și șeful Departamentului de Arheologie din cadrul Muzeului Național de Istorie a României.

Suntem alături de familia îndoliată şi ne rugăm pentru odihna veşnică a sufletului său.

Cu profunda durere anunțăm moartea colegului nostru Marcel Zahaniciuc, reputat etnolog şi promotor al culturii tradiționale, fost director al Muzeului “Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, pe care l-a condus cu devotament şi profesionalism timp de peste 50 de ani . Muzeul din Câmpulung Moldovenesc a fost înființat în anul 1936 si din anul 1968 a fost condus de Marcel Zahaniciuc. Cu dragoste, cu abnegație, cu sacrificiu. A trecut prin perioade grele dar a reușit sa salveze instituția, de fiecare dată. Autor a mai multor studii si cărți , printre care si Zona Etnografică Câmpulung Moldovenesc, a lăsat generațiilor de tineri, informații prețioase si exemplul unui om devotat meseriei sale.

Cei care l-au cunoscut, angajații Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” , regretă profund pierderea unui prieten adevărat, a unui profesionist , a unui om care avea încă multe de spus .

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Drum în lumină, drag coleg !

Astăzi, 29.01.2019, a trecut la cele veșnice, în Spitalul Județean Târgoviste, după o scurtă dar grea suferință, colegul nostru Pârvu Vasile.

Modest, săritor, ascultător, Vasile s-a ocupat in tot timpul in care a fost angajatul nostru de menținerea curățeniei în muzeu, o muncă pe care a făcut-o cu plăcere și seriozitate. Om de la țară, învățat cu greutățile, niciodată nu s-a dat în lături de la nici-un fel de muncă. Mă obișnuisem ca la ora 08.00 să-l găsesc deja prin muzeu, cu tomberonul, golind coșurile de nuiele. O să ne lipsească omul acesta, care n-a supărat pe nimeni, niciodată.

Adio Vasile, Dumnezeu să te ierte și să-ți ofere acolo sus odihna și tihna pe care poate nu le-ai avut în lumea asta!

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit cu bani.

Spre aducere aminte, am găsit in arhiva mea câteva poze in care apare Vasile.

G.Badea

2018

12 mai 1938 – 7 august 2018 A plecat să se odihnească puțin Dumitru Fărcaș, un nume de referință în galeria marilor virtuozi ai cântului la taragot, instrument care a făcut parte din ființa sa și cu care a dăruit lumii într-o manieră inconfundabilă folclorul acestui neam – tezaur scump al sufletului său. Nu de puține ori Mitru Fărcaș a poposit la Muzeul Satului din București fiind adesea invitat de onoare la evenimente culturale de anvengură. A ales adesea Satul- muzeu din inima capitalei pentru a face cunoscute publicului noile sale albume discografice fiind eroul unor lansări de neuitat. De și mai multe ori, alături de alți corifei ai culturii române, a realizat emisiuni de radio și mai ales de televiziune, aici ACASĂ, cum numea Dumitru Fărcaș cu căldură și emoție Muzeul Satului. Ne este greu să gândim că nu mai este alături de noi dar, cu certitudine Dumitru Fărcaș va fi mereu cu noi grație cântului bine rostuit la taragotul său fermecat, care i-a dat adesea apelativul de MAESTRU AL TARAGOTULUI. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi exprimă regretul profund pentru pierderea unui prieten adevărat, a unui om cu suflet mare, a unui profesionist desăvârșit. Să vă fie drumul lin în lumea veșniciei, Maestre! Dumnezeu să odihnească sufletul celui plecat și să aline sufletele celor care îl vor petrece în marea călătorie. Conf. univ. dr. Paula Popoiu Manager Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

(1952 – 2018)

Ioan Nistor s-a născut în satul Dumbrăveni din judeţul Sibiu, unde a descoperit încă de mic frumuseţea artei populare şi a costumului tradiţional. Fascinat de accesoriile din piele ce completează şi înfrumuseţează portul bărbătesc, în special chimirul (curea lată), a început acest mestesug prin a împleti şuviţe de meşină în motive diferite. Ioan Nistor a devenit un iscusit şi talentat meşter al prelucrării artistice a pieilor după ce şi-a completat cunoştinţele în cadrul Şcolii Profesionale de pielărie şi încălţăminte din Sighişoara.

Dintre piesele realizate de meşter, chimirul impresionează prin motivele decorative obţinute prin tehnici diferite. În timp, atent fiind la solicitarea omului contemporan adesea cucerit de costumul popular, Ioan Nistor şi-a diversificat categoriile de obiecte adăugând piese care au astăzi căutare (brăţări, pandantive, trăistuţe, etu-uri), care se remarcă prin calitatea materialului, dar şi a realizării lor.

Conştient de harul său creator a înnobilat acest mesteşug cu puterea creaţiei sale.

A avut şi o mare disponibilitate în a transmite acest meşteşug, atât în familie cât şi în mediu organizat, la muzee, târguri, festivaluri, tabere.

A participat la numeroase târguri şi festivaluri organizate în ţară – București – Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, Muzeul Național al Ţăranului Român, Suceava, Iaşi, Cluj, Constanţa, Arad, etc,, dar şi peste hotare – Ungaria, Germania, Regatul Hașemit al Iordaniei. A obţinut numeroase diplome şi premii care reprezintă o recunoaştere a valorii creaţiilor sale.

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia meşterului Ioan Nistor şi adresează sincere condoleanţe familiei.

Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească, cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

6 octombrie 1947 – 16 aprilie 2018

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi exprimă regretul profund pentru pierderea unui prieten adevărat, a unui om cu suflet mare, a unui profesionist care a avut meritul de a conserva în inimile oamenilor dragostea pentru tradiţiile româneşti şi folclorul autentic.

O viață de cântec…așa se intitulează unul din albumele Ionelei Prodan

Cântecele sale au răsunat de-a lungul timpului pe scenele din România și din străinătate, în emisiuni de radio și televiziune impunând-o pe aceasta în galeria marilor performeri ai cântecului popular românesc.

Dispariția prematură a Ionelei Prodan ne umple sufletul de tristețe, ne încearcă profunde regrete și gânduri de păstrare în veșnicie a glasului său inconfundabil.

Sincere condoleanțe familiei îndurerate!

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Conf. univ. dr. Paula Popoiu

Manager

Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”

2017

1957 – 2017

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi exprimă regretul profund pentru pierderea unui prieten adevărat, a unui profesionist care a avut meritul de a conserva în inimile oamenilor dragostea pentru tradiţiile româneşti şi folclorul autentic.

Cântecele sale gorjenești au răsunat de-a lungul timpului pe scenele din România și din străinătate, în emisiuni de radio și televiziune impunând-o pe aceasta în galeria marilor performeri ai cântecului popular românesc.

Vom păstra mereu în amintire frumoasele emisiuni din seria popasurilor folclorice în vetre de tradiție românească. Amintim aici Festivalul Internațional de Muzică Populară. Caravana Folclorică IGF care s-a desfășurat la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” – partener al evenimentului – în anul 2014 unde contribuția Emiliei Bubulac a fost evidentă prin calitatea și ținuta artistică desăvârșită. Acest eveniment a adus pe scena muzeului, într-un dialog muzical unic, solişti de muzică populară din Argentina, Bulgaria, Belarus, Cehia, Franţa, Italia, Israel, Spania, Turcia.

Dispariția prematură a Emiliei Bubulac ne umple sufletul de tristețe, ne încearcă profunde regrete și gânduri de păstrare în veșnicie a glasului său inconfundabil.

Condoleanțe familiei îndurerate!

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Colectivul MUZEULUI NAŢIONAL AL SATULUI „DIMITRIE GUSTI” îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia meşterului Teodor Busnea şi adresează Sincere Condoleanţe familiei.
Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască.

***

TEODOR BUSNEA
Originar din Pădurenii de Huşi, judeţul Vaslui, în vârstă de 62 de ani, meşterul popular Toader Busnea, a fost şi este un nume de referinţă în galeria creatorilor populari contemporani, un veritabil maestru al realizării instrumentelor muzicale şi un virtuoz interpret al propriilor instrumente muzicale tradiţionale. A fos un inovativ, încă de la realizarea primului său instrument muzical la vârsta de 17 ani. A folosit tot ceea ce îl înconjoară în mediul natural, de la trestie la tiugă, la diferite esenţe lemnoase cântătoare, cărora inventiv cum era, le-a creat o notă muzicală deosebbită. Şcoala populară de artă ale cărei cursuri le-a urmat a contribuit la perormare atât în realizarea instrumentelor cât şi în interpretare. De la fluiere, cavale sau cimpoiae a realizat o gamă foarte variată şi bogată de instrumente de suflat unice in felul lor. Astfel caraba, caucul, tuiga, buciumul sunt doar câteva dintre realizarile personalizate ale creatorului moldovean. Mutat pentru o perioadă la Râmnicu Vâlcea, meşterul a revenit la Huşi de curând sperând într-o nouă activitate de păstrare şi transmitere a folclorului muzical instrumental. Toader Busnea îşi propusese să transmită acest meşteşug copiilor din localitate şi împreună cu Ansamblul Stejărelul din acelaşi loc, programase numeroase turnee şi lecţii deschise de învăţare a mânuirii instrumentelor muzicale tradiţionale. Marele merit al lui Teodor Busnea este nu numai, păstrarea unui vechi meşteşug – realizarea de instrumente muzicale, a repertoriului specific şi autentic al folclorului moldovenesc şi românesc în general, ci şi transmiterea acestui vechi îndeletnici copiilor săi. Amintim performanţele celui mai mic, Giani Toader Busnea, care încă de la vârsta de trei ani a impresionat prin vortuozitatea interpretării. A fost deseori erou de programe culturale organizate la Muzeul Satului alături de tatăl şi fratele său, fiind deseori în medaioane muzicale de radio şi televiziune. Şi nu în ultimul rând, Giani a fost mesagerul tinerilor virtuozi prezenţi la Vatican cu prilejul oferirii de către România a bradului de Crăciun. Astăzi, spre mândria tatălui său, Giani Busnea performează ca student la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Regretăm profund dispariţia prematură a lui Toader Busnea, apreciat şi îndrăgit de meşterii populari şi de publicul iubitor de frumos.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Direcţiunea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

2016

Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris. Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma și a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franța.

Începând cu anul 1939, după izbucnirea razboiului, și-a urmat familia în Spania și în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o școală de artă, la New York. În paralel, pentru a-și putea câștiga existența, a lucrat ca vânzatoare la magazinul universal Macy’s.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania, până la sfîrșitul ostilităților. A primit „Crucea de Razboi” a Franței.

Principesa Ana l-a cunoscut pe Regele Mihai I al României la Londra. După doar o săptămână, Regele i-a cerut mâna. S-au căsătorit la 10 iunie 1948, la Atena, în exil. Cuplul regal are cinci fete: Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.

Regina Ana va rămâne în inimile românilor ca un exemplu de modestie, eleganță și loialitate, dar și în inima Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” (ctitorie regală), despre care Regina a afirmat mereu că este locul ei preferat din București.

Echipa Muzeului Național al Satului “Dimitrie Gusti” iși exprima sincere regrete pentru pierderea Majestății Sale, Regina Ana a României.

Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

A plecat dintre noi domnul biolog Dan Ştefănescu, unul dintre cei mai importanţi experţi în conservarea bunurilor culturale şi drag coleg al celor alături de care a lucrat din 1972 în Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” punând, împreună cu regretata doamnă Doina Darvaş, bazele Laboratorului de conservare şi restaurare al muzeului.

Din 1990 a lucrat la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, conducând secţia Conservare-restaurare a acestui muzeu încă de la înfiinţare.

Om de o mare delicateţe şi modestie şi, în acelaşi timp, unul dintre cei mai cunoscuţi şi solicitaţi specialişti biologi din reţeaua muzeală românească, s-a dovedit un atent şi dedicat practician al conservării patrimoniului, prestigiul expertizei sale fiind întotdeauna recunoscut printre colegii de breaslă.

Suntem alături de familia îndoliată şi ne rugăm pentru odihna veşnică a sufletului său.

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

NICOLAE DIACONU – CODLEA, BRAŞOV
(1955 – 2016)

Nicoale Diaconu s-a născut în Sofroneşti, Iaşi, acolo învăţând să respecte munca, natura și viaţa la ţară.
Ca meșter olar a lăsat la o parte uneltele destinate olăritului şi a început să frământe lutul doar cu mâinile sale creând un adevărat univers al satului românesc, populat de chipuri autentice de țărani. Figurinele realizate de Nicolae Diaconu sunt adevărate cronici ale satului tradiţional românesc, iar valoarea lor documentară a făcut ca acestea să fie găzduite de galeriile muzeele renumite din ţară şi străinătate. Lutul, simbol al miturilor facerii, este modelat şi ars de ceramist fără să-i lipsească elementele specifice anumitor zone ale ţării, transformând panoplia figurinelor din ceramică într-un stil propriu ά la Nicolae Diaconu. Fiecare figurină pe care a realizat-o ceramistul sugerează o vârstă, o stare şi un anumit statut social: copii, bunici, ciobani, gospodine sau meşteri, preoți, călugări. S-a aplecat mai ales asupra redării chipului ţăranului român și a modelării până la perfecțiune a fiecărui detaliu al feţei personajelor.
Catalogat drept artist unicat, Nicolae Diaconu Sofronești a participat la nenumărate expoziţii în ţară şi în străinătate. A ales să transmită meşteşugul vechi al modelării lutului și tinerelor generaţii, în special elevilor din Codlea. Răbdarea şi pasiunea pentru lut au fost moştenite şi de fiul său cel mare, Marius, care a devenit mâna lui dreaptă.
Activitatea sa a fost încununată prin decernarea mai multe premii naţionale şi internaţionale, cât şi prin înscrierea ca membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România.

Colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia meşterului
Nicoae Diaconu
şi adresează Sincere Condoleanţe familiei.

Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească, cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Deschidem radioul şi aşteptăm. De astăzi nu îi vom mai auzi vocea cu timbru deosebit, inconfundabil vorbind despre Dialoguri interculturale bucureştene, la Radio Bucureşti.
Vom trece, cu siguranţă, de multe ori, aşa cum am făcut-o şi altă dată, pe lângă sinagoga ce adăposteşte Muzeul de Istorie a Evreilor din România Şef rabin Dr. Moses Rosen, şi îi vom mulţumi, la fel ca toţi cei care îi vor trece de acum înainte pragul, şi ei, cea care cu tenacitate a militat în calitate de director ca acest muzeu să fie la fel de prestigios ca şi celelalte mari muzee din Bucureşti şi din România.
Ne vom aşeza la birou şi vom privi fotografiile de la numeroasele manifestări la care am colaborat, atât în capitală cât şi în întreaga ţară.
O plimbare prin curtea muzeului satului ne va aminti, cu siguranţă, de marea expoziţie la care am lucrat împreună, ultima, apreciată de publicul din ţară şi de cel din străinătate -Yiddische Welt in Rumenie – The Yiddish World in Romania.
De acum înainte ne va fi greu să vorbim despre Carmen, omul cu vocea ca un cântec, la timpul trecut.
Echipa Muzeului Naţional al Satului Dimitrie Gusti îşi exprimă regretul profund pentru pierderea unui prieten adevărat, a unui profesionist al cărui merit deosebit a fot acela de a sădi în inimi dragostea şi respectul pentru patrimoniul cultural naţional şi mondial.

Aprilie 2016

2015

1961 – 2015
Grafician, scenograf, profesor

Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” transmite condoleanţe familiei, prietenilor, tuturor celor care l-au cunoscut şi preţuit.
Dumnezeu să-l odihnească!

Ca ultim omagiu adus acestei personalităţi a artelor plastice, trecut în nefiinţă dureros de devreme, să luăm aminte la crezul său despre lume şi viaţă:

…Fiecare clipă este pentru mine un prilej de a realiza că totul este ireversibil, irepetabil și nou. Stările, sentimentele, trăirile sunt de fiecare dată altele. Câteodată , mai mult gândesc decât simt; altădată , mai mult simt decât gândesc, și ce dacă !……important e că se se întâmplă ceva! Acel ceva ce-mi aparține, clădit cu sufletul și mintea, este de multe ori oferit celor de lângă noi, spre a arăta că se poate şi așa.

Simt ce este în jurul meu, trăiesc împreună cu tot ce este în jurul meu și nu pot să ignor sau să las deoparte durerea, bucuria, zbaterea, angoasa, neliniștea, fericirea, mirarea, ….și tot ce poate să existe între dimineață și noapte, între început și sfârsit, între viață și moarte.”

Nicolae Purcărea

“Norocul meu a fost ca am avut un tovarăş de viaţă: sculptura. Prin sculptura mi-am găsit libertatea”, spunea cel ce a plecat dintre noi vineri, 25 septembrie 2015, la vârsta de 91 de ani, Nicolae Purcărea (n.13 decembrie 1923, Şcheii Braşovului), unul dintre „Tezaurele Umane Vii” ale Braşovului, un cunoscut creator popular, sculptor tradiţional în lemn, fost deţinut politic atât în perioada comunistă, cât şi în cea a mareşalului Ion Antonescu.
Om de o deosebită delicateţe sufletească, Nicolae Purcărea a avut tăria să depăşească îngrozitoarele torturi fizice, psihice şi spirituale pe care le-a îndurat în închisorile de la Braşov, Piteşti, Poarta Albă, Valea Neagră, Craiova, Gherla, Codlea, Culmea, Periprava, Galaţi, Jilava încheindu-şi perioada de detenţie la Aiud. 20 de ani a fost închis pentru „activitate legionară şi terorism” şi ca „prim duşman al poporului” şi a îndurat torturi greu de imaginat. După ce a fost eliberat s-a refugiat în sculptură. Pasiunea pentru artă a dobândit-o în temniţa de la Alba Iulia, de la nişte elevi de-ai părintelui Anghel (Arsenie) Papacioc, cei care i-au pus dalta în mână, cu timpul devenind unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi sculptori din România. El a reuşit să lase moştenire nu numai o frumoasă şi bogată lucrare de sculptură populară românească – „Ţara mea de basm. Rostuirea artei populare”, dar şi un volum impresionant de memorii -„Urlă haita … Piteşti, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, o mărturie vie a trăirilor şi a crezului unei întregi generaţii de tineri.
Ca meşter popular a reuşit să se facă cunoscut prin intermediul Muzeului Satului din Bucureşti care l-a delegat în 1996, în SUA, la un congres al cioplitorilor în lemn. Au urmat apoi colaborări cu muzeele din Sibiu, Oradea, Târgu Neamţ, Suceava, Iaşi. La „Minisatul Sfântul Andrei” – Centru de creaţie şi spiritualitate românească pentru elevii Colegiului Naţional „Andrei Şaguna” din Braşov unde fiinţa şi o secţie de cioplit în lemn, Nicolae Purcărea a transmis celor mici din arta sculpturii.
La 90 de ani, meşterul Purcărea, care se pricepea ca nimeni altul la crestături şi sculpturi în lemn, a fost distins cu titlul „Tezaur uman viu“, titlu conferit de Ministerul Culturii, la propunerea Serviciului de Cultură din Consiliul Judeţean Braşov.

Despre arta populară pe care o cultiva, Nicolae Purcărea, cel care a adunat mare parte din creaţiile sale în locuinţa sa de pe strada Pe Tocile nr. 15, spunea: „Cuvintele mele au mai puţină valoare decât creaţiile mele. Arta populară este o artă a identităţii poporului român. Este cea care de-a lungul vremii nu a făcut altceva decât să adune în jur toate tradiţiile”.

Colectivul MUZEULUI NAŢIONAL AL SATULUI „DIMITRIE GUSTI” îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia meşterului Nicoae Purcărea şi adresează Sincere Condoleanţe familiei.
Numele său va rămâne înscris atât în galeria celor mai talentaţi creatori de artă populară românească cât şi în inimile celor care au avut prilejul să îl cunoască.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Direcţiunea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

Cu adâncă tristeţe am aflat de tragedia de vineri seară, 30 octombrie 2015 din clubul Colectiv din Capitală, când în urma unui incendiu devastator au pierit zeci de tineri, printre victime aflându-se şi Nicoleta Baldovin.
„În vârstă de doar 25 de ani, originară din comuna Dobroteşti, Teleorman, Nicoleta era absolventă a Facultăţii de Drept şi a Facultăţii de Istorie, iar în prezent lucra la Institutul Naţional al Patrimoniului şi era voluntar la FILIA – organizaţie non-guvernamentală care luptă împotriva inegalităţilor, militantă pentru drepturile femeilor.
Descrisă drept ”o fată a cărei frumusete sufleteasca vă dăinui dincolo de orice e lumesc”, Nicoleta a lăsat în urma ei o imensă durere. Familia şi toţi cei care au cunosct-o îşi vor aminti de ea ca despre un om de o mare frumuseţe sufletească, o tânără care avea toată viaţa înainte pentru a-şi îndeplini visele şi aspiraţiile, dar al cărui destin a fost brusc şi nedrept curmat”

http://www.voceatransilvaniei.ro/povestea-impresionanta-a-nicoletei-baldovin-tanara-cu-doua-facultati-care-a-murit-in-incendiul-din-clubul-colectiv/

Colectivul MUZEULUI NAŢIONAL AL SATULUI „DIMITRIE GUSTI” îşi exprimă profundul regret pentru dispariţia Nicoletei Baldovin şi adresează Sincere Condoleanţe familiei.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Direcţiunea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”

2014

A plecat dintre noi, deşi mai avea încă multe a ne spune, deşi mai avea încă multe a ne învăţa, Radu Coroamă, reputat istoric şi promotor al culturii naţionale, fost director al Muzeului Naţional de Istorie a României (2001 – 2010), fost Director al Direcţiei Muzee, Colecţii şi Arte Vizuale din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor (1999 – 2001).

Specialiştii din muzeu, foşti colegi sau învăţăcei, îi spun pentru ultima oară rămas bun.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

S-a stins fulgerător din viaţă, la doar 71 de ani Ioan Godea, nume de referinţă pentru cultura românească şi nu numai. A trăit această clipă de eternitate trudind şi slujind pe altarul culturii române şi universale, dăruindu-se total domeniului care i-a marcat viaţa – etnologia.
Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Cluj, doctor al Institutului de Istorie a Artei din Bucureşti, dascăl universitar pentru multe generaţii de studenţi la Bucureşti şi Oradea, cercetător de înaltă ţinută academică, Ioan Godea a fost un devotat apărător şi diriguitor pentru o vreme al destinelor culturii şi civilizaţiei populare în calitate de director de muzee şi director în Ministerul Culturii.
A fost, aşa cum îi plăcea lui Ioan Godea să spună despre oamenii de ştiinţă, un preot care a botezat lucruri şi fapte cu atributul nemuririi.
Stabilit pentru o vreme în Canada, a contribuit şi aici la promovarea artei româneşti, organizând şi conducând Muzeul de Artă Populară din Montreal (1986 – 1989). După 1990, a revenit în ţară şi, la invitaţia Ministerului Culturii, a preluat funcţia de director al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (1990-1997). În această calitate, a contribuit la păstrarea, protejarea şi dezvoltarea acestei instituţii de prestigiu prin extinderea sa, prin îmbogăţirea tezaurului de artă populară în urma unor campanii de cercetare şi transfer de monumente, prin îmbogăţirea colecţiilor, prin promovarea acestei instituţii în plan naţional şi internaţional (Asociaţia Europeană a Muzeelor în Aer Liber din Europa – AEOM, ICOM, IOV). A iniţiat şi organizat numeroase activităţi ştiinţifice şi de promovare a patrimoniului (Simpozionul Internaţional „Satul European”, Festivalul Internaţional pentru Copii „Hora”, a 13-a reuniune a AEOM în România, a 2-a reuniune Internaţională a Muzeelor de Etnologie).
A iniţiat şi a condus numeroase publicaţii de specialitate şi a participat cu studii la numeroase congrese şi reuniuni internaţionale.
A fost un vaşnic susţinător al promovării culturii româneşti şi universale. Rămân mărturie pentru literatura de specialitate zeci de studii în ţară şi peste hotare şi aproximativ 30 de volume de referinţă. Amintim: Culele la români – tezaur de arhitectură europeană, Dicţionar etnologic român, Etnologia română contemporană. Lexicon bibliografic ilustrat, Biserici de lemn din Europa, La Céramique, Muzeul Satului 1936-2003 etc.
În calitate de coordonator de doctorat, Ioan Godea rămâne în amintirea celor pentru care opera sa intră în bibliografia obligatorie.
În semn de recunoştinţă pentru muca sa, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, a editat volumul Istorie, etnologie. Studii în onoarea lui Ioan Godea.

Acum, la ceas de trecere în lumea veşniciei, ne despărţim doar fizic de Ioan Godea şi îl asigurăm, parafrazând poetul, că vom păstra vie amintirea sa:

Într-o viaţă de-o durată
Ai murit de multe ori
De aceea n-o să mori
Încă o dată, niciodată.
(Inscripţie pe uşa poetului de Tudor Arghezi)

Respect şi reverenţă pentru cel care a fost înainte de toate Omul Ioan Godea.
Cu înstristare şi pioşenie, adresăm sincere condoleanţe îndureratei familii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Conducerea şi colectivul Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.
Conducerea şi membrii Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România.

A plecat dintre noi Romulus Antonescu,
un cunoscut cercetător în domeniul etnologiei.

Filolog, absolvent al Universităţii Bucureşti şi doctor al acleleiaşi Universităţi, Romulus Antonescu a desfăşurat de-a lungul vieţii o activitate intensă de cercetare pentru păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural românesc.

În calitate de muzeograf a participat la numeroase campanii de cercetare finalizate prin numeroase studii şi cercetări, publicate în reviste de specialitate iar încununarea activităţii de cercetare este teza de doctorat
Elemente de static şi dinamic în poezia orală românească.

A lucrat o lungă perioadă în Ministerul Culturii în funcţia de Consilier (1992 – 1994) iar în perioada 1997 – 2001 ca Director General al Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.

Regretăm profund dispariţia sa, transmitem condoleanţe familiei şi îi vom păstra vie amintirea sa.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Tiberiu Graur

A plecat dintre noi Tiberiu Graur, cel care a fost, este şi va rămâne o personalitate marcantă pentru viaţa ştiinţifică şi culturală a României şi nu numai.

Filolog, documentarist, cercetător etnolog, profesor universitar şi nu în ultimul rând Director General al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, timp de peste două decenii, Tiberiu Graur este autorul a numeroase studii şi lucrări de analiză şi sinteză privind cercetarea etnologică, teoria sistemelor antropologice şi teoria comunicaţiei – semiotica.

În calitate de cercetător etnolog a participat în campanii în peste 800 de localităţi din ţară finalizate prin studii de excepţie. În calitate de comisar a organizat expoziţii de anvergură în SUA, Franţa, Italia, Ungaria.

Expert în Consiliul Europei, membru în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, membru al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România şi al Asociaţiei Europene a Muzeelor în Aer Liber, Tiberiu Graur a militat neîncetat pentru păstrarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional.

A fost colaborator al publicaţiilor de specialitate şi al presei scrise contribuind prin lucrările sale la descoperirea şi valorificarea tezaurului de cultură şi civilizaţie rurală românească.

Colectivul Muzeului Satului din Bucureşti este alături de colegii Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi de familia îndurerată regretând dispariţia prematură a bunului coleg şi prieten, a omului de cultură care a fost Tiberiu Graur.

Dumnezeu să-l odihneasca în pace!

Conf. univ. dr. Paula Popoiu
Manager
Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”
Preşedinte al Asociaţiei Muzeelor în Aer Liber din România

Echipa Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” îşi exprimă regretul profund pentru pierderea unui prieten adevărat, a unui profesionist care a avut meritul de a conserva în inimile oamenilor, dragostea pentru tradiţiile româneşti şi folclorul autentic.

Numele său este inseparabil legat de emisiunea Tezaur folcloric, pe care a realizat-o timp de aproape trei decenii pe postul naţional de televiziune. Adevărată „rampă de lansare” pentru multe din vocile de aur ale muzicii populare de astăzi, emisiunea Marioarei Murărescu a folosit în repetate rânduri drept cadru gospodăriile din Muzeul Satului.

1 octombrie 1947 – 30 ianuarie 2014

La fel ca mentorii săi, Emilia Comişel şi Gheorghe Oprea, ea a călăuzit paşii multor tineri spre muzica populară românească şi a învăţat publicul să privească „folclorul ca pe ceva viu, care ne reprezintă, şi prin care putem să cunoaştem neamul acesta”.

Pentru activitatea sa Marioara Murărescu a fost recompensată, de-a lungul timpului, cu numeroase diplome şi premii, până la cea mai înaltă distincţie oferită de statul român, Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler (2009).

Mărioara Murărescu, va rămâne veşnic în amintirea tuturor românilor.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Înscrie-te la Newsletter-ul nostru!

Obțineți cele mai recente știri, oferte exclusive și actualizări ale muzeului.

TUR VIRTUAL MUZEUL SATULUI

Prezentare Muzeul Satului