Bordeiul Castranova, Dolj, Secolul al XIX-lea
Câmpia din sudul Olteniei întinsă între râurile Jiu și Olt este martora existenței bordeiului, un tip arhaic de locuință săpată în pământ. În exterior, acesta apare ca o movilă neregulată, acoperită cu buruieni de tot felul, sub care se lasă, până la nivelul pământului din jur, acoperișul cu strat gros de paie.
Identificat în cercetările arheologice încă din perioada neolitică, bordeiul s-a dezvoltat de-a lungul timpului în tipuri și variante cu una până la șase încăperi. Cauzele perpetuării acestor construcții până în prima jumătate a secolului XX nu țin neapărat de starea materială a proprietarilor. Ele sunt mai degrabă legate de puternicele rădăcini ale tradiției, de clima aspră cu vânturi puternice și mari diferențe de temperatură între vară și iarnă, precum și de permanentele incursiuni otomane la nord de Dunăre. Excelent disimulate în peisaj, bordeiele asigură căldură iarna și răcoare vara.
Bordeiul din Castranova, aparținând lui Dumitru Gheorghe Măciucă (Mitru Terleanu) și datând de la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost transferat în muzeu în anul 1949, fiind una dintre ultimele construcții de acest gen din sat. La remontare s-au folosit și piese de la bordeiul lui Ion Istrate pentru completare.
Planul, în forma literei „T”, cuprinde patru încăperi. Intrarea în bordei („gârlici”) este flancată de două „cosoroabe” sculptate în formă de cap de cal, ce aveau rol de protecție a locuinței de pericole și duhuri rele. Coborând prin panta gârliciului la 1,5 m adâncime în „groapa cu focul”, găsim o încăpere destinată bucătăriei. Aici, întâlnim un țest din lut folosit la coacerea pâinii și la prepararea alimentelor, numeroase ustensile din fier cu forme elegante și decor ștanțat, oale, borcane și străchini folosite la fiert, conservat și servit alimentele, vase și ustensile din lemn cu decor crestat, tigăi și căldări din aramă ornamentate prin cruci, bobițe și frunze. Sunt piese realizate de membrii familiei sau de meșteri specializați din Oltenia (fierari din Castranova, olari din Oboga, căldărari din Bârca etc.).
Bucătăria este mărginită în partea stângă de un celar cu piese care amintesc de ocupația principală a locuitorilor (agricultura). Printre acestea, se remarcă banița, măsură de cereale, datată 1811. În dreapta, regăsim camera de locuit cu sobă oarbă și ferestre înguste. Inventarul este completat de obiecte cu rol decorativ sau de protecție a familiei și gospodăriei, unele cu semnificații ancestrale (gușă de cocoș, aripă de rățoi).
În curte mai întâlnim o troiță, o fântână și un pătul pentru porumb.
